tîrziu prin vara aceasta

o poezie nu stiu cat de atmosfera si cat de patrundere chircita (caci semnul de intrebare apasa) in spatiul incomod dintre eul trecut si cel viitor. vara bunicii poate deveni, optimist, vara proprie, noua, alba. cum asa? prin renuntare (intoarcerea la pata, la pierderea din alb), prin curatarea de zicerea viitorului. inevitabil, in vara aceasta construita sau doar personala, linia demarcand timpii trairii va deveni clara. cu ce folos insa? cel al continuitatii sinelui, imi place sa vad. mai ales acolo, intre prima si a doua strofa.

te regăsesc \"descifrînd\" un text de al meu cu atenție și minuțiozitate și pentru asta nu pot decît să îți mulțumesc, cam multe \"să\"-uri, e drept, dar ele au venit pentru mine atît de spontan încît le-am lăsat să se miște în voie,
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și com

e naspa la paris fara gagiu si cu bunica in spate. si viata asta de toate zilele si cearceafu asta curat murdar si varstele astea, mai, care nu si vad lungul nasului, daaaaaaa, naspa.
:)

dacă spui tu dorine, așa să fie, măcar de-aș fi la paris, da iaca stau pe plaiul mioritic și desenez liniuțe, chiar nașpa

PS: de ce nu îți iei tv color?:)

frumos poem mi-a placut.as putea spune si de ce dar e prea cald si nu rationez cum trebuie. oricum las un semn pt. mine mai mult.e oarecum sententios. totusi...
haide papa, ne mai citim

da, sincer am vrut să îl retrag tocmai din cauză că mi se părea și mie ușor sentențios dar deja primisem un com la el și...
mă bucură fiecare nou cititor
și vorba ta, ne citim

ptr. ca pierd timpul citind texte proaste ca acesta :)

dorine, cred că îți dau dreptate