Cătălin Al DOAMNEI

am plecat cu sorcova pe malul gangelui la varunasi să colindăm viii și morții să creștinăm lumea se apropia epifania și mahatma gandhi trebuia să dea un răspuns lumii să se pronunțe dacă

ca să pot te găsesc l-am chemat pe janus el a venit și mi-a spus să merg numai înainte să te chem la heliopolis sigur vei veni va fi de față și platon împletind cununa anului pe care să o

alergam dinspre acasa mea ierusalimul înspre al-aqsa îl urmam pe berdiaev și sensul creației părea să nu mai fie absurd trăiam un coșmar se făcea că mi te furaseră musulmanii de pe

era în 89 ca și acum în decembrie alexandre dumas le pere se - ntorcea de la fontainbleau se vorbea peste muzică peste imn epocile mergeau înapoi în spirit revoluționar se anunțau

fiecare weekend fără tine era și a rămas ca un ghimpe în inimă și fiecare zi și fiecare noapte și fiecare clipă toate

(1) îți scriu din patria mea ierusalimul ca și cum m-aș întoarce de ziua națională în prezent incognito pentru a vedea ce se mai întâmplă politicienii din țara mea jucau de-a baba oarba

era în timpul primului război mondial avusesem un vis lucian blaga mi-a zis îți voi spune pentru a fi un florar desăvârșit înghite polenul de pe stamine de alun vei fi de neînvins de

pe drumuri de cumpănă se întâmplau lucruri ciudate foarte stranii toți vorbeau pe la colțuri peste gard nimeni nu voia să-și asume adevărul mai greu decât cumpăna de la fântâna lui

te caut pretutindeni să-ți spun cum te-am zărit la marginea comunismului acesta nu este un bocet al durerii universale și nici un detaliu al morții colective în trenuri cu lumini albastre

în acea zi de luni de singurătate ți-era rău de mai multe ori veniseși și m-ai găsit la caua printre solstiții în acea zi

deodată viața ne devenise nespus de vie aproape erotică îndrăgostiți prin păduri de eucalipt-curcubeu ne iubeam până la neîmblânzire în fiecare zi gaugain ne expedia în corăbii cu

venise și toamna cu dinți de pelin încercam să te apăr să te acopăr descifrând peisajul apocaliptic viața care refuza să te urmeze zilele

între melancolie și grotesc crește viața în deriva frunzelor dansând în cerc toamna căutând locul perfect geometric în care -ai să cazi să te cuprind să mă cuprinzi la

te așteptam clipa brumată doare până la os până la călcâiul lui achile viața aproape se rupe aproape se moare nu poți muri fără mine nu zilele de peste patruzeci de dealuri cu

fiecare zi era o călătorie sau visasem de fiecare dată altfel nestarea de a te aștepta de a te chema sau pastorala compusă de beethoven și ascultată de un filosof romantic printre

viața mea nu mai era viața mea devenise viața celorlalți pe care nu-i cunoșteam alții -mi trăiau viața nu eu devenisem spectatorul de sâmbătă după-amiaza și ascultam stupefiat cum alții

mercenarii clipei scrijeleau cu negru-cobalt evadasem din îndepărtatele tablouri mb plecând în armată ținându-ne strâns nu mai știam dacă ești reală dacă ai să mă cauți și dacă

îți scriam de trei anotimpuri și venise al patrulea cu ploi reci trecuse iarna primăvara și vara orașe sub ape fluvii peste căile ferate peste șosele peste zeii din folclorul prelatin

am observat perfecțiunea nu există am căutat să fac toate lucrurile perfect până când am văzut cum crește și se dezvoltă singurătatea pe alei sculptate de zei până când cioburile mi-au

nu înțelesesem prea bine cum trecuse vara și încă o toamnă fără să știu când ai să vii cât va trebui să merg până în miezul pământului să nu mai treci pe lângă esența lucrurilor totul

dimineață cu soare festiv din politețea zeilor înspre mine venea o țară înspre tine venea un continent pe ghidonul bicicletei pinnacle îți întorceai chipul înspre mine semănai cu

sufletul ți se

te așteptam în fiecare secundă timpul trecuse și mai aveam dreptul să trăiesc o singură zi nu mai puteam vorbi

uneori versurile de dragoste începeau justițiar nu era prima dată alergam cu mai mult decât coada lui rushdie după mine imperiul persan ți se prăbușise la picioare soldatul de la