Poezie
melancolie
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
viața mea nu mai era viața mea
devenise viața celorlalți
pe care nu-i cunoșteam
alții -mi trăiau viața
nu eu
devenisem
spectatorul de sâmbătă după-amiaza
și ascultam stupefiat
cum alții vorbeau la telefon despre mine
ca și cum m-ar cunoaște
ca și cum ar fi avut vreun drept
ceilalți
te cunoșteau mai bine
decât ne știam noi
și lumea știa mai multe
decât am fi vorbit vreodată
despre lupta oarbă
în care fiecare ar fi dorit să fi murit
înainte de a ne naște
la capătul tuturor întrebărilor
și răspunsurilor mă aștepți tu pe mine
sub o umbrelă pe străzi mergătoare
plouă metafizic apăsat și rece
00685
0