Cătălin Al DOAMNEI

cum te voi diviniza eu așa te va diviniza lumea voiam să-i dau vieții mele gust și i-am dat gustul tău al sării totul trebuind să

timpul trecea greu ca o lespede pe care nimeni în afară de tine nu putea s-o urnească pentru a vedea într-adevăr cum a fost plecasem în jurul camerei ca în jurul pământului arta

respiram frumusețea ta cu ochii plânși un fel de nu știu ce & nu știu cum ne aflam în axis mundi iubindu-ne atât de tare dezechilibrând lumina în aleanul firii triremele dorului

mi se părea că nu mai aveam timp voiam să schimb timpul & lumea monologul meu depășise pustia știai că te caut și tresăreai prin somn mi se părea că vii în orice clipă văzându-mă de

pregătește-te vine primăvara și croitoreasa coboară din munți să numere morții fratelui mai mare orwell fii pregătit să pleci voluntar nu se știe dacă ucraina va mai exista se

din ce în ce mai mult viața și opera mea semăna cu viața și opera lui victor hugo într-un an bisect scrisesem manifestul

se întâmplau lucruri ciudate despre care nu se putea vorbi perpendicular pe starea de a fi ca să te pot privi evadam în real făceam timpul să se dilate avusesem prima conversație

absența ta începuse să doară trăiam ca și cum aș fi fost lovit de o cometă în nopți fără lună mă însoțeam cu romain

lumea îți dăduse dreptul la dragoste începusem să scriu un poem erotic aproape pervers deși nu făcusem niciodată sex îngreunat de greul pământului de oarba depărtare sufletul tău mă

eu nu am mai avut sărbătoare din marxism-leninism era cea mai urâtă zi cea mai sinistră la orizont nu se mai zărește nicio revoluție te caut în negura cețurilor și mi se pare că te

începuse să-mi fie teamă zilele se fărâmau și trăiam cu spaima de a nu te găsi în iarna atomică judecând după crimele împotriva

începuse să-ți fie teamă și l-ai sunat pe mark rutte în lumea mea nu puteai s-ajungi decât cu helicoperul coborând

și eu și tu aparțineam unui inconștient colectiv foarte îndărătnic cotidianul devenea din ce în ce mai sărac și-ți scriam despre nonsensul educației și mai ales despre sens pentru care

cele o mie de zile ale sfântului serafim de sarov pe o piatră au trecut așa am crezut te așteptam între două pietre o piatră albă o piatră neagră pietrele tale pietrele mele între două

(prevenire: poem filosofic) elisabetei ni se făcuse dor de schopenhauer și ne-am chemat de la o margine a

am plecat cu sorcova pe malul gangelui la varunasi să colindăm viii și morții să creștinăm lumea se apropia epifania și mahatma gandhi trebuia să dea un răspuns lumii să se pronunțe dacă

ca să pot te găsesc l-am chemat pe janus el a venit și mi-a spus să merg numai înainte să te chem la heliopolis sigur vei veni va fi de față și platon împletind cununa anului pe care să o

alergam dinspre acasa mea ierusalimul înspre al-aqsa îl urmam pe berdiaev și sensul creației părea să nu mai fie absurd trăiam un coșmar se făcea că mi te furaseră musulmanii de pe

era în 89 ca și acum în decembrie alexandre dumas le pere se - ntorcea de la fontainbleau se vorbea peste muzică peste imn epocile mergeau înapoi în spirit revoluționar se anunțau

fiecare weekend fără tine era și a rămas ca un ghimpe în inimă și fiecare zi și fiecare noapte și fiecare clipă toate

(1) îți scriu din patria mea ierusalimul ca și cum m-aș întoarce de ziua națională în prezent incognito pentru a vedea ce se mai întâmplă politicienii din țara mea jucau de-a baba oarba

era în timpul primului război mondial avusesem un vis lucian blaga mi-a zis îți voi spune pentru a fi un florar desăvârșit înghite polenul de pe stamine de alun vei fi de neînvins de

pe drumuri de cumpănă se întâmplau lucruri ciudate foarte stranii toți vorbeau pe la colțuri peste gard nimeni nu voia să-și asume adevărul mai greu decât cumpăna de la fântâna lui

te caut pretutindeni să-ți spun cum te-am zărit la marginea comunismului acesta nu este un bocet al durerii universale și nici un detaliu al morții colective în trenuri cu lumini albastre