ai găsit scrisorile expediate
la lumina persienelor de pe chicerea
nu voiai să le pierzi
le-ai păstrat
inclusiv timbrul cu parmenide
ființa este și nu poate decât să fie
to eon estin
voind să nu ne pierdem
începusem să mergem pe urme de sanie
am vrut
să te adun să te culeg să te smulg
din pelin
ca pentru îmbrățișare
bruiajele speciei dădeau numai fakenews
dacă
trebuia să închei pacea ierusalimului
mi se arătase isaia
și mă urmai tainic în păduri de foioase
cu pecetea lui solomon
trebuia să vii șchiopătând
din amurgul unei civilizații
știai
părea că nu mai există timp
și nu va mai fi niciun anotimp
ce este această vorbire
în somn a îngerului fără noi
mă întorsesem cu soljenițîn în gulag
acolo mă așteptai tu
pe mine
era timpul să devii femeie adevărată
și i-am cerut daimonului
să-ți arate spiritul lucrurilor
&drumul până la capăt
din lumea mea
numai știri proaste
aceleași de la exilul sfântului
trăiam la prezent și nu era loc de răspuns
în lumea fiarei să răspunzi după legea fiarei
te-am învățat să culegi iarba fiarelor
va fi și nu va fi
prea târziu
să te aperi
cu ierburi
era amiază și daimonul
văzându-ți lacrima pe cerul de vară
se întunecase
pe lume
rămăsesem numai noi
tu într-o parte a lumii boreale
eu venind din astralis
îți plăcea să facem
credeam că n-ai să mai vii
de prea multă așteptare
sufletul
începuse să moară
nu știam ce se întâmplă în urma mea
nu știai ce se petrece în lumea ta abstractă
atât de vie
când shakespeare și-a închiriat calul
el
nu era măscărici
transbordat din imperiul roman de apus
țăranii se aburcaseră peste garduri
să-l vadă cum trece măreț în colbul șoselelor
vorbind
ne iubeam metafizic
și satul aramaic
în care ne stabilisem
de mai mult timp
ne învățase gesturile
și felul de a fi pe dinafară
rapoartele nato și hamas
erau mereu foarte proaste
te chemam pe boruna sarmatică
început de vară cu soare rece
și nădușeală de plugar
întru trăirea
și redescoperirea sacrului
nu prea mă mai descurcam singur
deși până să te
în acea zi am plâns
și am stat împietrit
m-am întors
în mai multe locuri deodată
privind în gol
livid
ca și cum totul
dispăruse pentru totdeauna
din transhumanism
m-am întors
să
din ceea ce se întâmpla
nu mai înțelegeam nimic
mă retrăgeam
în mijlocul singurătății
în grădina hesperidelor
venea daimonul
trebuind
să dau un înțeles neînțelesului
viața mi se
te așteptam nonunde
acolo unde numai tu puteai să știi
mă căutai nonunde
acolo unde numai eu puteam să fiu
nu am vrut să mai acceptăm singurătatea
care să facă înconjurul pământului
așteptam să mă suni
who listen this song în 2025
în virtutea cărui melos din praful
și din pulberea istoriei ni se blocase viața
credeam că plutești
altminteri
au
nu mai știam ce se întâmplă în asiria
și ce se petrece în ninive
pe crengi de măslin și de cedru
se așternuse burnița
voiam să te grăbești
sir james frazer
intrasem în livada cu vise și începusem
să contemplu copacii scorburoși
visaseși un poem al nopților la zăpodeni
sub luna plină a lui euripide
mai tăiasem din copacii bătrâni
din care