Poezie
primul semn
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
în așteptarea ta viața mea
devenise foarte tragică
prin spitale
cu muribunzi
mă împrietenisem
cu hieronymus bosch
uneori
veneai să mă vezi
răsfoind albumul
cu sucevița -n ie
alb-verzui ca fânul înflorit
nu se mai știa
cine sunt gladiatorii
cine erau spectatorii
din înaltul tribunei
mă priveai tu
i-am lăsat pe spectatori
în arena cu leii iluziilor
și iluziile
au început să gândească
aievea
auzeam martirii din satul meu
cum n-au avut parte
de înmormântare
trupurile
rămânându-le prin războaie
monumentul eroilor
în construcție continuă
numele lor
adunat de pe jos
al cui a fost acesta cine
și pe ce front a luptat
în acea zi primisem
primul semn de viață de la tine
și am început să cred
și tu știai mai bine decât mine
ierusalimul este patria noastră
01666
0
FR