izgonirea din rai

Poemele lui Cătălin AI DOAMNEI au, uneori, prea multe referințe culturale, însă, aici ele nu par să deranjeze, fiindcă sunt bine integrate în fluxul poematic. Remarc acest poem fiindcă se axează, în primul rând, pe discursul literar, cel folosofic fiind doar adiacent. De altfel, mi se pare a fi printre cele mai reușite din ciclul acesta al poemelor dedicate Elisabetei. În al doilea rând, îmi place atmosfera creată pentru această nouă „transmigrare” a sufletului, etern călător printre timpuri asemenea unui meteor.

O atracție firească a perechii, de netăgăduit. Noi, oamenii, se poate spune că ne desăvârşim pe pământ arta cochetăriei, ne răsfățăm în pereche dar adulăm singurătatea. A se citi exilul la cerere.

Iar poemul îşi însuşeşte acest algoritm în însuşi carnea lui. Este unmausoleu al măiestriei de a reconstitui regretul prin prezentarea unui singur pol dintre cei doi poli de referință a perechii ca binom. Nu mai e timp cu prezent şi trecut, ci doar prezent, şi nici el şi ea, doar el. În aşteptare. Şi lista continuă. Un peisaj şchiop precum conştientizarea absenței. Dacă aş putea aş da a doua stea. Felicitări.

multumesc

Citind acest poem, o senzație zvâcnitoare mi-a trecut prin piept — ca o respirație suspendată între două lumi. Parcă timpul a învățat să facă un pas in urma doar pe o clipă, să mă las învăluit de o liniște veche, nefirească. Între „iarba fiarelor” și „tricoul de culoarea ghețarilor” s-a strecurat o iubire ciudata, care nu cere nimic și totuși mistuie. Cuvintele nu urlă, ci trăiesc în taină: vina, renașterea, încercarea de a fi vertical când totul e oblic.

Poemul nu se dă pe față, dar învăluie — și undeva, în paginile rupte ale unei cazanii uitate, am auzit un ecou al meu. Am fost, preț de o clipă, sub ramurile acelor copaci pe care nu i-am văzut niciodată. Și poate că n-am înțeles tot, dar am trăit. Și uneori, asta e tot de ce este nevoie.

din începutul poeziei - fiarei ...fiarei ...fiarelor poate descuraja cititorul.
,,păr pădureț,, și la fel ,,anti-omului,,.
Acestea par că nu sunt poetice aici.
O vară plăcută și multă inspirație!