în livada cu vise

intrasem în livada cu vise și începusem

să contemplu copacii scorburoși

visaseși un poem al nopților la zăpodeni

sub luna plină a lui euripide

mai tăiasem din copacii bătrâni

din care rămăsese doar seva

n-ai mai prins să urci în prunul înflorit din fața casei

cumpărat într-o zi de duminică de la huși

unde corul comunist al satului

dădea o ultimă reprezentație

pe patru voci în limba rusă

între 1950 și 1989

dirijorii corului armata roșie

mai ales duminica

participau la festivalul

cântarea româniei

profesorul căpățână*

elevul preferat al domnului director v i capră

împreună în gulag

neîngăduind nicio abatere

de la tatăl nostru pe note

,,vițico e falș’’

nimeni nu știa

dacă era vorba de tovarășa de tovarășul

foștii elevii din prolectultism în viață fiind

și fratele meu mai mare știu mai multe

visasem un poem al tuturor timpurilor

în care să urci și să nu te mai poți da jos pe pământ

lui Εὐριπίδης nu-i plăcea corul și nici nouă

ne vizitam în etnopoeme

la îndemnul lui am plantat

pruni greci și smochini latini

ficus protulit grossos suos

vineae florentes dederunt odorem suum

cu luare aminte la smochinul evanghelic

voind a nu se pierde nici umbra

pentru poznele copiilor nenăscuți

m-ai trimis la piață și am început să colind

după alți pomi cu fructe dulci

îți voi spune numele lor în greacă și în latină

din care să muști fructele lor

încă verzi

notă: date mai multe despre profesorul Ioan Căpățână, în Constantin Bârlădeanu, Viorel-Petru Trifan, Am fost Zăpodeni și vom fi, editura Paul Edition 2023, ISBN 978-630-6588-02-1-2, pag. 196-199