Poezie
prima conversație bionică cu horațius
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
se întâmplau lucruri ciudate
despre care nu se putea vorbi
perpendicular pe starea de a fi
ca să te pot privi evadam în real
făceam timpul să se dilate
avusesem prima conversație bionică
cu horațius
și spațiul începuse să se micșoreze
mărturisesc
voiam să te cruț fără să renunț
prea se învârtea pământul în jurul meu
prea trebuia să schimb lumea
prea multă singurătate
mușcându-ne
vulpe arămie și vulpe argintie
lătrându-și puiandrii
înainte să vină moartea
la ieșirea din oborul de vite
erau minus zece grade
și
pe sub plăpumi de gheață
mi se părea că viața are un singur sens
când ai să vii cu buldozerele dragostei
și fără mănuși.
00690
0