Poezie
sfârșitul lumii
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
între melancolie și grotesc
crește viața
în deriva frunzelor
dansând în cerc
toamna căutând
locul perfect geometric
în care -ai să cazi
să te cuprind
să mă cuprinzi
la destrămarea visului
printre rabini
nici azi n-a venit poștașul
expediat din limba latină
pe aceleași drumeaguri
cu solon și anaxagoras
celor de departe nu li se poate răspunde
orizontul se curba în alb și negru
coborai pe scări
și alergai izbită de tot prăpădul
care poate fi fără mine
care te aștepta
de cealaltă parte a sferei
păzită
de bruta tălâmbă
săpând
aidoma cârtiței
mii de galerii ale cotidianului
te iubesc și n-ai nici o vină
am vrut să aflăm
libertatea moartea și nemurirea
ne-am întors în timpul profeților
uciși cu pietre
se aștepta o toamnă lungă
și uneori sfârșitul lumii
00646
0