Poezie
de înălțarea sfintei cruci
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
dimineață cu soare festiv din politețea zeilor
înspre mine venea o țară
înspre tine venea un continent
pe ghidonul bicicletei pinnacle
îți întorceai chipul înspre mine
semănai cu briseis
și deveneai umbra mea de aur
nu mai puteai să fii singură
începuse să-ți fie frică
de la vaslui la capul dealului
numai morți împușcați și neîngropați
în al doilea război mondial din spusele
doamnei iacomi croitoreasa regelui
ca să nu fie singură în zile de sărbătoare
mergea pe jos
nemții se opreau și reparau
mașinile abandonate de ruși
prima întovărășire s-a făcut la caua
apoi a venit comunismul
și a îngropat fiecare destin
în lăzi din lemn de tei s-au păstrat covoare
cu însemne solare la apus
bradul vieții și zvastica din punjab
femeile care le-au țesut la opaiț
au mai trăit o jumătate de secol
ar trebui o troiță o lumânare eternă
pe drumul plin de morți o rugăciune
de înălțarea sfintei cruci
00549
0