Cătălin Al DOAMNEI

mai frumos decât un zeu în care anticii nu mai vor să creadă bărbatul cu trei mâini cântă la pianul lui beethoven iar zorii înroșind pământul au pregătit ultimul ultimul ospăț al

Intrarea în viață a fost pe nisip Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei Spitalul de nebuni părea genial și o mie de

de două ori în municipiul vaslui constatasem următoarele o colegă a soției mele într-o după-amiază de toamnă azurie profesoară de filozofie devenise secretară era blondă cu ochii

fiecare zi era o călătorie sau visasem de fiecare dată altfel nestarea de a te aștepta de a te chema sau pastorala compusă de beethoven și ascultată de un filosof romantic printre

dacă vrei cumva să rostești răspicat adevărul de îndată vorbele putrezesc omul care le-a rostit se află pe țărmurele unei mări neudate dacă dorești cumva să te apropii de marea aceea

singurul din această lume care a avut dreptate singurul care m-a făcut să rezist pradă tuturor singurul despre care nu am putut vorbi mai uluitor decât despre napoleon copleșit de dureri

mi-au ucis amintirile ruptă în mii de bucăți inima defilează și acum pe străzi tricolore când vorbeam despre mine eram altcineva și trupul altcuiva ducea cutia cu iluzii la groapă vedeam

În amintirea mamei mele, cea plină de minunății, de la care am învățat să pun învățătura mai presus decât viața Moto: ,,Drumul spre

penibilul atinsese paroxismul lui goya în țara mea care fusese și a ta să nu-ti fie rusine antieroi au fost dintr-o curtenitoare iubire poemul meu îți este dedicat asia-europa-america

mi-am petrecut viața printre paranoia nu eu am vrut să se întâmple astfel pesemne așa-mi fusese scris să-mi dau viața pentru un ideal numele celor care se aflau temporar la cârma morții nu

absența ta mi-era foarte somn îmi doream să adorm să am un somn fără vise prezența ta eram foarte viu & voiam să-mi pierzi visele ca-n studenție străine de mine erai

de cîte ori pierde românia la fotbal sau echipa preferată fc vaslui se dovedește incapabilă de iubirea băiatului meu ferestrele se însingurează pietrele plâng cu patima efemeridelor inapte a

unii prieteni de-ai mei erau psihologi pe diploma lor de absolvire scria psiholog în anul acela se-mbolnăvise grav și incurabil mircea nedelciu cumpărasem două coșulețe cu zmeură stăteam eu gigi

trăiam aceleași neliniști întotdeauna mult mai profunde îndepărtându-se ca o stea căzătoare când moare un om și se naște o tradiție nu știam să –ți răspund la neliniștea metafizică din pleoape

nu uita când te scufunzi în lumina întomnată a veacului acestuia mari cartiere de piatră cubică se prăbușesc și viețile întortocheate ale celor care le-au locuit se agață de al șaptelea și de

în fiecare mirare era așezat un zeu indolent în fiecare indecență un posibil răspuns al ființei-n neființă devenisem palma ta mâna ta zilele & nopțile aveau o singură verticală umilul răspuns la

iată ce n-am putut înțelege nici explica în ce sens răul lumii poate împiedica atingerea virtuții dumnezeirii când idealul victorian este purtat pe spinări grele de elefanți care au rupt pânza de

am orbit amândoi ne iubim ca veverițele suntem doi iepurași devorând clipa precum morcovii tu ai patru aripi eu am patru rânduri de ochi și suntem în zborul celestul mai presus de

dintre toți profesorii mei cmi ar fi fost singurul căruia ar fi trebuit să i se organizeze funeralii naționale mai impozante chiar și decât ale lui kennedy însă n-a fost așa a fost doar

un om înțelept cu ochii oracolului de la delphi o lăuză cu pruncul în copaie o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă un prieten dintr-o țară neagră care știe

Doamne îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine este justificarea relativului și a infinitivului lung moștenit de la strămoși ei te

din cea mai frumoasă dintre lumile posibile poetul aduce iarăși căldura aveți grijă nu dați drumul prea tare caloriferelor cândva se vor preface în versuri de

elisabetei în vara ce părea să nu se mai termine și totul începea cu moartea te așteptam în lumina chihlimbarului începusem alfabetul dragostei în aramaică trăiam

Aproape trăiesc ești mult prea departe de mine din neputința de a te opri când ai să pleci am înălțat ziduri până în lumea morților pentru tine am construit cea mai