iată ce n-am putut înțelege nici explica
în ce sens răul lumii poate împiedica atingerea virtuții dumnezeirii
când idealul victorian este purtat pe spinări grele de elefanți
care au rupt pânza de
am orbit amândoi
ne iubim ca veverițele
suntem doi iepurași
devorând clipa
precum morcovii
tu ai patru aripi
eu am patru rânduri de ochi
și suntem în zborul celestul
mai presus de
dintre toți profesorii mei
cmi
ar fi fost singurul căruia ar fi trebuit să i se organizeze
funeralii naționale
mai impozante chiar și decât ale lui kennedy
însă
n-a fost așa
a fost doar
un om înțelept cu ochii oracolului de la delphi
o lăuză cu pruncul în copaie
o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă
un prieten dintr-o țară neagră care știe
Doamne
îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat
apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine
este justificarea relativului și a infinitivului lung
moștenit de la strămoși
ei te
din cea mai frumoasă dintre lumile posibile
poetul aduce iarăși căldura
aveți grijă
nu dați drumul prea tare caloriferelor
cândva se vor preface în versuri de
elisabetei
în vara ce părea să nu se mai termine
și totul începea cu moartea
te așteptam în lumina chihlimbarului
începusem alfabetul dragostei în aramaică
trăiam
Aproape trăiesc
ești mult prea departe de mine
din neputința de a te opri când ai să pleci
am înălțat ziduri până în lumea morților
pentru tine am construit cea mai
când făceam jogging întreg orașul se lua după mine
și fiecare alergător primea prin telepatie exercițiile liber consimțite
de la festinul unui zeu alegându-și o altă viață din sfera de
și eu și tu
aparțineam unui inconștient colectiv
foarte îndărătnic
cotidianul devenea din ce în ce mai sărac
și-ți scriam despre nonsensul educației
și mai ales
despre sens
pentru care
cei care își râd de ei înșiși
și au venit de departe
cu gând rău ca să te piardă
cei de aproape cățărați pe himerele altui timp
întotdeauna la pândă ca și cum totul ar fi fost dinainte
de când mi-am uitat numele
nici poemele perverse ale mariei osawa
nu mai puteau să-nvie mortul
care mă urma
noapte de noapte
în camera mea se adunau samurai
și maria ținea cu mâna de viața
noaptea-naintează desculță-n viscolul orizontului
poezia se mănâncă cu iarba fiarelor
ziua primarul din orașul dement aduce deținuții
care mătură singurătatea celor o mie de ani fără
patria este locul perfect geometric dintre sine & sine
patria este locul de unde toată lumea fuge
absolut toată lumea
nu ai ce să faci în patrie
patria este
transcende lumea aceasta m.o.
sunt sigur că poți să lupți
pentru o cauză cu mult mai înaltă
care să nu coste un catraliard de petrodolari
insuficienți
totuși
pentru a ne urni inimile
ast-noapte
iarăși a intrat în camera mea
prin pereți baudelaire
blocul meu dispăru
și toți locatarii se abonaseră
pe două rânduri
aici se găsesc parfumuri, vicii și moartea
se ține de
îmi era greu să-mi amintesc
erai atâta de frumoasă
te luasem de mână
& trecutul mă-ntorsese-n junglă rupând din mine cornuri de rinocer
dis-de-dimineață semănam cu nichita teza ta de
se acordă o lebădă neagră lângă o roată albă de fum albăstrui
școlarului care a învățat să numere numai până la opt
știi cum începe povestea nemuritoare înotând câineasca
în apele liniștite
și iată adevărul care mă urmează
de la o vreme nu mă mai grăbeam
îmi fusese dat să aud
amintirile ucid
îmi fusese dat să cunosc mai mulți morți decât vii
plodoaice cu ochi căprii
cum lazăr înviat din morți
înainte de a muri am vrut să-ți spun
am dărâmat cotidienele ziduri de la troia
piatră după piatră
pavând cu pietre negre pietre albe
drumul pe care
mă născusem din shakespeare
și de cele mai multe ori
înotam împotriva curentului
te vedeam
în vise
în vedenii
în viața care nu începe cu apocalipsa
începusem să te simt aproape
te
CD