penibilul atinsese paroxismul lui goya
în țara mea
care fusese și a ta
să nu-ti fie rusine
antieroi au fost
dintr-o curtenitoare iubire
poemul meu îți este dedicat
asia-europa-america
mi-am petrecut viața printre paranoia
nu eu am vrut să se întâmple astfel
pesemne așa-mi fusese scris
să-mi dau viața pentru un ideal
numele celor care se aflau temporar la cârma morții
nu
absența ta
mi-era foarte somn
îmi doream să adorm
să am un somn fără vise
prezența ta
eram foarte viu
& voiam să-mi pierzi visele
ca-n studenție străine de mine
erai
de cîte ori pierde românia la fotbal sau echipa preferată
fc vaslui se dovedește incapabilă de iubirea băiatului meu
ferestrele se însingurează pietrele plâng cu patima efemeridelor
inapte a
unii prieteni de-ai mei erau psihologi
pe diploma lor de absolvire scria psiholog
în anul acela se-mbolnăvise grav și incurabil mircea nedelciu
cumpărasem două coșulețe cu zmeură
stăteam eu gigi
trăiam aceleași neliniști
întotdeauna mult mai profunde
îndepărtându-se ca o stea căzătoare
când moare un om și se naște o tradiție
nu știam să –ți răspund la neliniștea metafizică
din pleoape
nu uita când te scufunzi în lumina întomnată a veacului acestuia
mari cartiere de piatră cubică se prăbușesc
și viețile întortocheate ale celor care le-au locuit
se agață de al șaptelea și de
în fiecare mirare era așezat un zeu indolent
în fiecare indecență un posibil răspuns al ființei-n neființă
devenisem palma ta mâna ta zilele & nopțile aveau o singură verticală
umilul răspuns la
iată ce n-am putut înțelege nici explica
în ce sens răul lumii poate împiedica atingerea virtuții dumnezeirii
când idealul victorian este purtat pe spinări grele de elefanți
care au rupt pânza de
am orbit amândoi
ne iubim ca veverițele
suntem doi iepurași
devorând clipa
precum morcovii
tu ai patru aripi
eu am patru rânduri de ochi
și suntem în zborul celestul
mai presus de
dintre toți profesorii mei
cmi
ar fi fost singurul căruia ar fi trebuit să i se organizeze
funeralii naționale
mai impozante chiar și decât ale lui kennedy
însă
n-a fost așa
a fost doar
un om înțelept cu ochii oracolului de la delphi
o lăuză cu pruncul în copaie
o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă
un prieten dintr-o țară neagră care știe
Doamne
îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat
apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine
este justificarea relativului și a infinitivului lung
moștenit de la strămoși
ei te
din cea mai frumoasă dintre lumile posibile
poetul aduce iarăși căldura
aveți grijă
nu dați drumul prea tare caloriferelor
cândva se vor preface în versuri de
elisabetei
în vara ce părea să nu se mai termine
și totul începea cu moartea
te așteptam în lumina chihlimbarului
începusem alfabetul dragostei în aramaică
trăiam
Aproape trăiesc
ești mult prea departe de mine
din neputința de a te opri când ai să pleci
am înălțat ziduri până în lumea morților
pentru tine am construit cea mai
când făceam jogging întreg orașul se lua după mine
și fiecare alergător primea prin telepatie exercițiile liber consimțite
de la festinul unui zeu alegându-și o altă viață din sfera de
și eu și tu
aparțineam unui inconștient colectiv
foarte îndărătnic
cotidianul devenea din ce în ce mai sărac
și-ți scriam despre nonsensul educației
și mai ales
despre sens
pentru care
cei care își râd de ei înșiși
și au venit de departe
cu gând rău ca să te piardă
cei de aproape cățărați pe himerele altui timp
întotdeauna la pândă ca și cum totul ar fi fost dinainte
de când mi-am uitat numele
nici poemele perverse ale mariei osawa
nu mai puteau să-nvie mortul
care mă urma
noapte de noapte
în camera mea se adunau samurai
și maria ținea cu mâna de viața
noaptea-naintează desculță-n viscolul orizontului
poezia se mănâncă cu iarba fiarelor
ziua primarul din orașul dement aduce deținuții
care mătură singurătatea celor o mie de ani fără
patria este locul perfect geometric dintre sine & sine
patria este locul de unde toată lumea fuge
absolut toată lumea
nu ai ce să faci în patrie
patria este
CD