majesty

de cîte ori pierde românia la fotbal sau echipa preferată fc vaslui se dovedește incapabilă de iubirea băiatului meu ferestrele se însingurează pietrele plâng cu patima efemeridelor inapte a merge înainte cu fruntea sus cum mergeau comuniștii și pușcăriașii după ce i-a împușcat un liliac negru fioros cu aripile însemnate de abanos pe umărul semilunii se tatuează coțofana își scutură penele ude pentru învinși învârte roata nenorocului de iarmaroc pentru învingători își leapădă blazonul cu bâlciul deșertăciunilor un carusel caramel intră într-un tunel fără capăt o femeie oarbă citește cuvântul imposibil din plicul sigilat și ne așteaptă cu alt cuvânt imposibil în limba coțofenelor și a liliacului negru străzile se depopulează de tot felul de provocări anonime nefiind un om violent viața mi-a dus tava cu tot cu marii maeștri fiind prea mulți le-am uitat numele nedându-și seama de prostia pe care o comit oameni obișnuiți inclusiv cei care au purtat armă și au încercat să mă imite au înfundat spitalele ca o pedeapsă inexplicabilă a mâniei divine eu nu i-am atins niciodată întrucât lumea lor părea a fi primitoare de străini oferindu-ți de sete un pahar cu apă deși am fost întotdeauna cotat fără nicio șansă m-am antrenat cu antrenori de campioni mondiali care au plecat împleticindu-se pe drumul spre casă dorindu-și să mă cunoască mai bine în culise nu le-a venit să-și creadă ochilor cum se pot nărui toate zăgazurile în singurătatea mierlei de vară începe împărăția cântecul lui orfeu aduce liniștea în universul de fiară hăituită îl îmblânzește îl așează îl alintă majestuos îl nivelează pe câmpuri cu brăzdarele aprodului purice din respectul necondiționat al poporului român ieșit la arat în zi de duminică