nocturnă neterminată de bacovia

aveam șaptesprezece ani cînd ni s-a predat la școală despre nebunul bacovia am vrut să-l cunosc mai îndeaproape ca să nu se risipească vraja întâlnirii nu am spus nimănui gândul sacrosanct cu pași timizi aproape măsurați m-am urcat în autobuzul despărțind șoseaua de chihlimbar în două partituri neinterpretate de nimeni până la mine am ajuns în curtea cu nucii bătrâni singurul șef de școală pe care-l respectam cu adevărat mă aștepta cântând la clavir m-a îmbiat să mănânc dulceață de struguri vineții m-a făcut să înțeleg de ce moartea nu mai vine m-a poftit în camera-tunel dinspre stradă numai să nu adorm pe jos după ora închiderii când uitaților de lume li se arată fantasma violetă și adevărul violet oprește timpul pe ultima scară înainte de cina de pomină la restaurantul chinezesc servitori în livrea de epocă se înghesuiseră să ne apere înțelegând că manifestul școlii simboliste va fi rupt în verde roz și mov de un director de școală adevărată care impune respectul pentru mai multe zeci de generații florile de cireș înfloresc noaptea și frunzele galbene foșnesc sinistru ca o femeie foarte frumoasă părăsită de bărbatul nătâng ascuns într-un turn părăsit pe care nu are nimeni curajul să-l termine sunt trei sau patru surori care au părăsit lumea și viața pe care au pășit e la fel de grea ca o naștere fără moașă pe câmpul fără ierburi viața vine pe lume prin scâncet dreptul la frumusețe întrece puterea imperiilor din pruncie trei sau patru imperii se repetă și se înclină adânc explicațiile sunt de prisos ca adulterul din dragoste sau din prostie să cugeți o viață decentă din sudoarea muncii e un nonsens din absurd se pot construi mai multe sute de bulevarde din truda cinstită a funcționarului mărunt și fericit pe fiecare bulevard se înalță căsuțele monotone din bacovia vizitabile mai ales în nopțile cu program prelungit