mountolives

iată ce n-am putut înțelege nici explica în ce sens răul lumii poate împiedica atingerea virtuții dumnezeirii când idealul victorian este purtat pe spinări grele de elefanți care au rupt pânza de păianjen a universului vocea de copil care îngaimă cântecul elefanților fără număr uciși în călătoria lor unică spre cimitirul elefanților întoarce moartea din drum și se pregătește de somnul de copil care nu și-a terminat jocul amânându-l musai pentru a doua zi învățarea alfabetului lumii e doar începutul eliberării prin scris și mesajul genetic cuprins între pleoape de înger e doar umbra cuvintelor al căror palat divin declanșează asediul conștiinței și o fortifică calea virtuții este presărată cu tepușe paulinice și îndreptarul pătimaș al lui emil cioran este mai aproape de dumnezeu decât trădarea cotidiană a aproapelui de pe insula nefericiților lepădați de canoanele bisericii primare singurătatea individului trăind în spectrul întâmplării în încercarea temerară de a explica sinele freudian adaugă o notă în minus în catalogul ființei nevindecabilă par le malaise de la culture socotită a fi trăind într-o libertate politică și existențială absolută urmele pașilor fierbinți pe nisip au fost acoperite de petrol și mândria de a asista la un spectacol grandios pe care alții l-au regizat te face să-ți developezi propria-ți viață trăind-o înapoi printre metafore filmate cu încetinitorul astfel încât miracolul vieții pentru care nu poți avea un răspuns la acel nu știu ce inocent din copilărie se descompune în fragmente reinterpretabile și geniale ca fragmentele diels-kranz părerea interpreților despre fragmentele presocraticilor are gust amărui de ciocolată foarte savuroasă cu frișcă fiind cântecul de leagăn al elefantului alb care te sfâșie cu fildeșii nedoborâți de braconaj dacă trebuie să emiți o judecată de valoare trebuie să aștepți să vină următorul elefant victorian pentru ultimul surâs de copil ce nu și-a pierdut părinții la jocurile de noroc dintr-un estuar fără fluviu știința mea despre viață se limitează la recunoașterea intrării în estuar eu sunt cel care aduce fluviul cel viu și ieșirea spre mare este intrarea în munte