șotron

un om înțelept cu ochii oracolului de la delphi o lăuză cu pruncul în copaie o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă un prieten dintr-o țară neagră care știe să întâmpine leii lăsându-ți ca amintire forța lui prin care să înfrunți pustietatea un copil care îmbină culorile curcubeului și cerul se desface în fâșii egale un pictor care crește culorile și cum le atârnă pe cer și le lasă acolo să se adape când îi va fi sete o herghelie de iepe de stepă un om mediteranean care udă în fiecare punct cardinal al vieții dânsului un portocal un lămâi un smochin un migdal pentru același copil adormit în brațele Tatălui un zeu care știe să recunoască virtuțile pământene și ia cu mâna toate bolile pentru care nu s-au inventat leacuri mai puțin cu una boala mea căreia tot zeii i-au spus poezie un ținut al ierburilor suculente pe care pasc alene și pe săturate vitele de povară pe care nu le mângâie decât biciul stăpânului divin un melc târând după sine șase cochilii de argint și în care nu va mai dormi nimeni printre războaie și toate celelalte lucruri și întâmplări care n-au fost pomenite de la începutul lumii fiecare după rostul și neasemuirea-i inefabilă frumusețe se numește