supremul

Doamne îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine este justificarea relativului și a infinitivului lung moștenit de la strămoși ei te apără de tot ceea ce este rău dăruindu-ți permanenta inserție a frumuseții care crește înghețată-n măduva spinării de copil epitet al vieții celorlalți viața cu rest de la masa bogaților revii din viitorul lor și te regăsești acolo mai bogat cu o mulțime de vieți mai pierdut cu o mulțime de morți eliberat uneori de aluviunile pe care le-ai tras după tine sisif mereu pierzător al celor ostenite din belșug râu mănos inundând terenul sărac și pietros al înălțimilor și muntele acesta este adânc de mare psihanalizabil lumea cunoaște însă prea puțini scafandri adevărați pentru desăvârșirea imaginarului colectiv de exemplu un cal alb ca spuma laptelui întrece mecanicul generalei mulțimi fără de număr de istorici ai ideilor își încearcă plămânii respiră adânc până-n prăsele dacă pronumele interogativ ar fi Supremul ,,o'' câți supuși ar avea