Cătălin Al DOAMNEI

se strică vremea fie e prea cald sau vin inundațiile și iarna acoperă releele telefonice în care-ai înroșit toate liniile arată-te măcar nouă vorbim într-una numai despre tine noi

singurătatea mea populată de invizibil mă învelește cu blănuri de urși polari valsând după iluzii pe ghețuri infinite singurătatea în care sunt vizitat doar de cei care nu-și pot rezolva

ne iubeam în olimp și daimonul se-ndrepta spre pericle cu puțin timp înainte de discursul funebru era de

cei mai buni prieteni ai mei sunt artiști viețile lor par a fi niște personaje care-i urmează mai mult vinovate decât cu fidelitate mai mult curate decât necurate fiecare artist își amintește

îl numeam Anul Nou când veneau sărbătorile el era singurul vrednic să poarte cea mai frumoasă căciulă împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun vocea lui umplea ulițele ni se părea

venise și toamna ca din senin ar fi trebuit să încep un poem al fenomenelor pe inimi curate mă pregătisem să mă stabilesc printre rumegătoare viața dându-le prioritate elanilor ai

rembrandt a luat cuvântul l-a muiat puțin cu scuipat și a spus dacă trebuie să dăm definiția omului în spirit necabotin cartezian vreau să evidențiez cu roșu omul nu este

după ce păsărarul mi-a vorbit îndelung adusese din pădurea de zmeură o sută de pietre de moară pentru a arăta fiului risipitor cât e de greu drumul spre cer iar fratelui fiului risipitor

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii

asistam la popularea vidului cu fapte și întâmplări ale altora profesori universitari invitând studente la prostituția sacră viața devine morală ca-n dogville cine aruncă piatra nu eu și eu nu

s-a cutremurat satul când m-am născut mama era–n dureri și nu putea să mă nască stră-străbunica din deal i-a spus stră-străbunicii de pe dealul albastru de pe malul albastru

În orașul meu zidul Berlinului Se-nalță mai măreț decât Turnul Babel Înfricoșători palmieri Citesc în palmă viitorul Trăiesc în subreal Și alerg în căutarea unui om Devenit zeu. El trăiește

în lumina lampadarelor femeia robinson îl aștepta pe bărbatul robinson pe malurile unei mări scufundate-n respirația de rechin a celor vii odele triumfale ale rătăcirii și iertării înhămat

întotdeauna forța muribundului te împinge spre idealul lacustru mai puternică este ultima lui dorință decât voința ta de a trăi și cu toate acestea nimic nu mai este relevant în această lume în

alergam dinspre acasa mea ierusalimul înspre al-aqsa îl urmam pe berdiaev și sensul creației părea să nu mai fie absurd trăiam un coșmar se făcea că mi te furaseră musulmanii de pe

din ce în ce mai mult viața și opera mea semăna cu viața și opera lui victor hugo într-un an bisect scrisesem manifestul

nu știu cum să vă spun dar cel mai loial prieten al meu a fost din săpânța când ne-am întâlnit începuse războiul religiilor și pentru mine vorba nătângă a lui malraux a fost foarte demult

voi spune că de mai multe ori am vrut să mor dar în mine a devenit activă o forță inexplicabilă cu mult mai puternică decât tot ceea ce știam despre mine în împrejurări limită nimeni nu

mult timp nici nu am văzut-o pe fiica faraonului până într-o duminică aprinsă de culoarea deznădăjdii dintre piramide de fum și de ceață ieșise după mine să jucăm ping pong eu eram mult

fluiditatea răului ca un strigăt de victorie îndepărtându-te de orice lume trăiesti printre sfere cu dinți ziua începe dezvoltând forța concrentrică a îmblânzitorilor de destine l-ai

te caut pretutindeni să-ți spun cum te-am zărit la marginea comunismului acesta nu este un bocet al durerii universale și nici un detaliu al morții colective în trenuri cu lumini albastre

insuficiența femeii de a-și satisface bărbatul neputința bărbatului de a-și urma orb kharma kamasutra kundalini zeița demonică a demonilor albi învăluind trupul cu un șal

pe vremea aceea discuțiile se purtau în amvonul tristeții irespirabile nu era foarte greu să urmezi trei facultăți dintr-o dată condiția era să nu mori de pildă la examenul cu g. călinescu de

independența româniei aproape nici nu se mai negociază la fmi banca mondială ue &comp stau și –mă-ntreb pentru ce și pentru cine au murit toți ai mei identificați de mine crescând direct în