Cătălin Al DOAMNEI

iertați-mă dacă trebuie să dau număr de înregistrare la nebăgata în seamă cerere metafizică a subsemnaților varlaam dosoftei miron costin titu maiorescu și a tuturor acelora care navighează pe

mi-a dat șah la regină nu mai știam să intru în primăvară nebunul alerga în zig-zag și o mie de politicieni voiau să-l pipăie pe Yorrick cînd brusc el deveni oasele lui Hamlet am

o mai veche și necunoscută profeție afirmă că-n anul 2043 europa va deveni musulmană îmi vine să contrazic această profeție epopeea islamului s-a oprit aici și nu asta a avut în vedere

my dear peter brook zapând astă-noapte pe site-urile de la princeton mi-am amintit cât de mult mi-am dorit să-l fi auzit pe tagore cântând mahabharatha sub pomul binelui din

& totuși uneori am fost trezit din somn de voci necunoscute probabil alter ego-urile dintr-o mie și una de nopți care mi-au confirmat adevărul despre A prenume eu care nu

a venit maeterlinck la mine și mi-a spus roagă-te cu mai multă ardoare văd că nu m-ai ascultat ți-am spus să faci din orice distanță apropiere să suprimi timpul văd nu m-ai

nici atracția ingenuă a cărții recordurilor n-a putut să demonteze instrumentele de ultimă generație de ascultat poezia și de măsurat ultimul sonet semnat William Shakespeare ascuns în camera

să fie clar nu l-am uitat mă bântuie mă bântuie cum să uit & ce să uit spargerea băncilor & uciderea angajaților mormintele fără nume zvârlitul cu manuale în profesori & tăierea beregatei

pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco în vis începusem să-i dau dreptate păsări de pradă planând de la foarte mari

ai fi vrut să-l cunoști pe acela care diviza sufletul greu precum uriașe pietre de moară ai fi vrut să-i mulțumești că s-a gândit și la tine cineva în cele din urmă ai fi vrut să te trezești

durerile nu mai conteniseră chipurile verii se ițiseră cu melancolia orizontului negru când ai să vii ai să mă găsești expatriat pe litera aleph însoțit cu greul pământului să nu-ți fie

omul lepros este omul manipulat bolnav incurabil el nu poate mulțumi niciodată el nu este fericit el poartă păcatele celorlalți ca pe o imensă medalie de platină el nu se poate arunca de pe

(prevenire: poem filosofic) elisabetei ni se făcuse dor de schopenhauer și ne-am chemat de la o margine a

estimp domnul mâcnea împlinea 75 de ani desăvârșita vârstă a înțelepciunii numai eu cu dinescu n-am mai ajuns la vetrișoaia deși, între pământeni, eram singurii pregătiți în trasul cu arcul

se strică vremea fie e prea cald sau vin inundațiile și iarna acoperă releele telefonice în care-ai înroșit toate liniile arată-te măcar nouă vorbim într-una numai despre tine noi

singurătatea mea populată de invizibil mă învelește cu blănuri de urși polari valsând după iluzii pe ghețuri infinite singurătatea în care sunt vizitat doar de cei care nu-și pot rezolva

ne iubeam în olimp și daimonul se-ndrepta spre pericle cu puțin timp înainte de discursul funebru era de

cei mai buni prieteni ai mei sunt artiști viețile lor par a fi niște personaje care-i urmează mai mult vinovate decât cu fidelitate mai mult curate decât necurate fiecare artist își amintește

îl numeam Anul Nou când veneau sărbătorile el era singurul vrednic să poarte cea mai frumoasă căciulă împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun vocea lui umplea ulițele ni se părea

venise și toamna ca din senin ar fi trebuit să încep un poem al fenomenelor pe inimi curate mă pregătisem să mă stabilesc printre rumegătoare viața dându-le prioritate elanilor ai

rembrandt a luat cuvântul l-a muiat puțin cu scuipat și a spus dacă trebuie să dăm definiția omului în spirit necabotin cartezian vreau să evidențiez cu roșu omul nu este

după ce păsărarul mi-a vorbit îndelung adusese din pădurea de zmeură o sută de pietre de moară pentru a arăta fiului risipitor cât e de greu drumul spre cer iar fratelui fiului risipitor

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii