metafizica pietrei

ai fi vrut să-l cunoști pe acela care diviza sufletul greu precum uriașe pietre de moară ai fi vrut să-i mulțumești că s-a gândit și la tine cineva în cele din urmă ai fi vrut să te trezești mai devreme egalând în frumusețe trecutul care te-a pus cu fața la zid așteptând ca plutonul de execuție să nu-și greșească ținta ai fi vrut să înțelegi mai bine cine pe cine judecă în ultimele clipe o portavoce anunță că nu tu ești cel căutat ci altul care-ți seamănă leit poartă numele tău are aceeași vârstă cu tine și a fost de față la toate întâmplările vieții tale urmându-te pe jos să nu te clatini să nu-ți fie imposibil să fii tot timpul un om neasemuit de fericit tăcerile se-ndeasă unele într-altele ca sardelele de pe felia de pâine a pescarului plecat în larg el poartă în sine tăcerea mării și singurătatea forța dobândită supune puterea ocultă a lumii care terorizează cu binefaceri locurile prin care ți-a fost dat să exiști proiectând longitudinal scopuri aflate dincolo de munții încețoșați până la moarte îl vei urma pe acela care a trăit viața ta limpede ca izvorul de sub munte țâșnind printre pietre imaculate și nepipăibile metafizic