Poezie
răpirea din serai
elisabetei
1 min lectură·
Mediu
alergam dinspre acasa mea ierusalimul
înspre al-aqsa
îl urmam pe berdiaev și sensul creației
părea să nu mai fie
absurd
trăiam un coșmar
se făcea că mi te furaseră musulmanii
de pe covorul cu răpirea din serai
de la tușa eugenia armeanu
de pe donici și mi te ascunseseră
între mecca și medina
ca la o poruncă de dincolo de lume
mulțimi fără chip și fără nume
se adunaseră pe străzi ca la miting
totul era un mister din cartea misterelor
am vrut să dezleg enigma printre imami cu sabia
șfichiuind bidivii negri înhămați
la docarul boieresc al doamnei eugenia
îmbrăcată sobru după moda anilor 1920
gonind pe drumuri de clei și de humă
arborele genealogic se deșira în jos
ca ața de pe papiotă
printre revoluții de fum troțki se despărțise de lenin
se termina epopeea unui veac devastator
înfricoșat
simpaticul domn rotschild
mi-a pus în mână charta hamas 28
,,crezi că vor avea atâtea puteri’’
m-a întrebat
nu nu
i-am răspuns
la intrarea în peșteră
grăbește-te
elisabeta e cu rumi
vorbesc despre taina botezului ortodox
ne-ar trebui o religie o ortodoxie un catolicism
apoi ai venit tu
și ai vrut să mori
alături de mine
00688
0