vitrina cu trofee

singurătatea mea populată de invizibil mă învelește cu blănuri de urși polari valsând după iluzii pe ghețuri infinite singurătatea în care sunt vizitat doar de cei care nu-și pot rezolva singuri problemele am reținut pentru posteritate soluția logică a terțului tainic inclus lista este infinită singurătatea de care mă descalț în fiecare zi stranie și miraculoasă aruncând-o în brațele sportivilor de mare performanță ajunși s- o contemple ca pe-o minge de foc din vitrina cu trofee și–n somnul iepurilor de câmp neluați la țintă de pușca vânătorului cu ținta de argint a deșărtăciunii la care se raportează din snobism toți oamenii împăratului mica aristocrație comunistă și necomunistă singurătatea mea care sapă șanțuri de apărare pentru fiecare zi mai prețioasă decât tot aurul negăsit niciodată în cele două americi singurătatea în mijlocul căreia nu mă simt cu adevărat niciodată singur mă lovește cu mănușile de box până când sunt aruncat din ring rocky marciano luptă pentru mine cu singurătatea omului cu masca de fier încrâncenarea nu se termină decât foarte târziu prin knockoutul spectatorilor care m-au copleșit cu aplauze disperate