Cătălin Al DOAMNEI

omul perfect ideal în viziunea lui lucian blaga nu a fost einstein planck newton kepler poate doar foarte puțin socrate presimțindu-și faustul mort printre scrisori

cum bizonul alb paște în liniștea preeriei mă paște tensiunea dintre două timpuri verbale viitorul din trecut mai mult ca perfectul fără să-i pese cine aruncă lassoul în jurul

Doamne îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine este justificarea relativului și a infinitivului lung moștenit de la strămoși ei te

trecusem și de mitul lui robinson 28 de ani de îndelungă suferință poate mai grea decât a lui mandela mandela se odihnise pe un pat de lemn îmblânzise șobolani și hienele se lăsau mângâiate

adevărul e că nici eu nu am știut că ginsberg s-a născut în new jersey și nici prietenul meu care mi-a citit primele 120 de pagini de meditații metafizice personale asupra lui kierkegaard la etajul

dacă vrei cumva să rostești răspicat adevărul de îndată vorbele putrezesc omul care le-a rostit se află pe țărmurele unei mări neudate dacă dorești cumva să te apropii de marea aceea

de ce te-oi fi așteptând la capătul tuturor himerelor despre lume și viață pe tine cea care dai viață

mi-am petrecut viața printre paranoia nu eu am vrut să se întâmple astfel pesemne așa-mi fusese scris să-mi dau viața pentru un ideal numele celor care se aflau temporar la cârma morții nu

mă tem uneori că lichelele vor dăinui veșnic mai demult nu existau atâția neghiobi acum se organizează în haită și sfâșie fiara-om omul-fiară nicio deosebire lichelele să prospere

ioane ioanee noi ne-am

dragă botticelli e toamnă și trăiesc uneori puseuri de nehotărâtă spaimă ar fi trebuit să fi murit demult nu mă știu vinovat decât față de destinul meu ursit de ursitoare transcris cu

nu de alzheimer îl acuz pe cioran ci de luciferică ipocrizie n-a fost bolnav cu adevărat se prefăcea numai că uită pentru a ne uita cu adevărat mă cuprind frigurile auzind ecoul vocii lui g.

II ș-apoi ma tante d. nu era de ici de colo semăna cu greta garbo de la tinerețe pân’ la bătrânețe în transsiberian călătoria a decurs fără peripeții vara

istoria suferă de alzheimer adevărul artei este refren al nevăzutului îngălbenind frunzele cu lumina deasă a melancoliei fără ca durerea să poată fi deslușită pe drumul cărei nopți universul

locul meu nu mai era în această lume coboram în exilul interior ca pe o pârtie în care schiori diletanți învață să nu cadă eu am urmat lui victor hugo și maiakovski (maiakovski e

LICHELELOR LE ESTE DOR DE ALTE LICHELE a fost școala mea preferată în urmă cu mai mulți ani n’importe quoi asemănarea dintre viața mea și viața altora era atât de izbitoare restul sunt

după ce bjorn borg a terminat de izbit peretele de gheață de un milion de ori copilăria mea a murit REPEDE am fost desemnat să înalț steagul partidului comunist cu solemnitate zadarnic

ne pregătim de sfânta măria mică eu nea savin și vărul președintelui cel cu douăzeci și patru de frați dintre care doisprezece au murit înainte de al doilea război mondial pe frate-meu cel

de hramul bisericii tăierea capului sfântului ioan botezătorul martirul comunist se pregăti să ucidă și el clipa la prima vedere martirul comunist pare un tip cumsecade el crește aidoma

dragă bill îți mulțumesc pentru urările transmise și pentru fotografiile cu urangutanii din indonezia o expertiză frontală dovedește că în țara mea nu există decât alte specii al căror

transcende lumea aceasta m.o. sunt sigur că poți să lupți pentru o cauză cu mult mai înaltă care să nu coste un catraliard de petrodolari insuficienți totuși pentru a ne urni inimile

acesta este cruntul adevăr trăim mai departe de viața spiritului decât de cea mai îndepărtată metagalaxie e impropriu să spun ÎN PLUTON spre noosferă fiecare nu vede decât la un metru fără

guvernanții le-au promis alegătorilor o viață de câine și s-au ținut de cuvânt am cunoscut oameni mai răzbunători decât catedrala lui gaudi împleticindu-se de cerul desfăcut desferecat

nu am văzut niciodată animale bolnave de streche fugind de tot ceea ce le-ar fi putut vindeca în schimb l-am văzut pe ioanid romanescu pășind la socola precum platon pe aleile din grădina