Cătălin Al DOAMNEI

dragă sfinte apostole andrei cel dintâi chemat roagă-te pentru noi încep prin a-ți spune că românii trăiesc preeminescian aproape pașoptist revoluționar am privit la tv și pământul părea o

aibi grijă de mituri ca de viața ta mai mult decât de viața noastră printre straturile de pătlăgele mai mult verzi decât roșii de la casa rămasă în pământ ca un semn al epicii

nimeni nu poate aresta visul& nici moartea-n spirit nici tensiunea resorbită de îngerul fugar singurul care –ți poate da liniștea o tensiune cu mult mai mare se stinge în sac și

dintre toți profesorii mei cmi ar fi fost singurul căruia ar fi trebuit să i se organizeze funeralii naționale mai impozante chiar și decât ale lui kennedy însă n-a fost așa a fost doar

în genere marii duhovnici apar în conștiința celor care i-au cunoscut în momente exemplare îmi revine-mi minte o întâmplare bivolară cu alina alina avea gura mutată cam înspre

motto: ,,în închisoare fiind, condamnat la muncă silnică pe viață, redusă apoi la numai la 25 de ani de temniță, un martor, coleg de celulă cu poetul, întemeietor al ,,Gândirii’’,

veșnic luminează adevărul chipul suferinței neamului din care nu prin voia & alegerea ta ai ales să te exprimi uneori din minut în minut să fii gata de moarte ca verisoara mea adi

încet- încet cuvintele barbare și stările de asediu mă părăsesc doar furia valurilor eveline izbindu-se de țărm potolește spiritul de ivoriu pentru cât timp însă imaginea albă a valului

orice curs despre istoria poemului nu poate fi decât somnambul precum o iubită medievală pe care ai uitat s-o seduci la miezul nopții poemul te trezește și –începe să a se căina cât i-a

ochiul pineal nu se mai poate închide starea de neutralitate nu se mai poate realiza dintre toți poeții români cunoscuți de mine aurelian titu dumitrescu este singurul poet din lume care

preacucernice iartă dacă trebuie să depun mărturie în toiul nopții cu viața mea defragmentându-se am ajuns la capătul înțelegerii spiritului ca un fenomen mai mult decât insuportabil nu mă

am venit cel care va urma nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare ,,de ce trebuie ca voi părinții mei să fiți așa de când m-am născut eu’’ ce puteam să-i explic

după modiano cea mai grea luptă cu mafia nu se dă în culise ci la vedere în plină zi pe stradă printre oameni obișnuiți cumsecade a căror omenie pune lumea pe gânduri albastre mov

în 1922 la un an fără ceva de la acronimul pcr la pelișor în camera de aur bunica mea orbea când oamenii mai aveau părinți și nou-zecismul nu auzise despre ideea de regalitate îmi spun ai

un ostaș un sergent un sublocotenent străbunul primordial se preface franjuri adevărul e că am vrut să devin parașutist de mare altitudine infirmând orice idee de certitudine

omul perfect ideal în viziunea lui lucian blaga nu a fost einstein planck newton kepler poate doar foarte puțin socrate presimțindu-și faustul mort printre scrisori

cum bizonul alb paște în liniștea preeriei mă paște tensiunea dintre două timpuri verbale viitorul din trecut mai mult ca perfectul fără să-i pese cine aruncă lassoul în jurul

Doamne îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine este justificarea relativului și a infinitivului lung moștenit de la strămoși ei te

trecusem și de mitul lui robinson 28 de ani de îndelungă suferință poate mai grea decât a lui mandela mandela se odihnise pe un pat de lemn îmblânzise șobolani și hienele se lăsau mângâiate

adevărul e că nici eu nu am știut că ginsberg s-a născut în new jersey și nici prietenul meu care mi-a citit primele 120 de pagini de meditații metafizice personale asupra lui kierkegaard la etajul

dacă vrei cumva să rostești răspicat adevărul de îndată vorbele putrezesc omul care le-a rostit se află pe țărmurele unei mări neudate dacă dorești cumva să te apropii de marea aceea

de ce te-oi fi așteptând la capătul tuturor himerelor despre lume și viață pe tine cea care dai viață

mi-am petrecut viața printre paranoia nu eu am vrut să se întâmple astfel pesemne așa-mi fusese scris să-mi dau viața pentru un ideal numele celor care se aflau temporar la cârma morții nu

mă tem uneori că lichelele vor dăinui veșnic mai demult nu existau atâția neghiobi acum se organizează în haită și sfâșie fiara-om omul-fiară nicio deosebire lichelele să prospere