Cătălin Al DOAMNEI

el este aici și mă urmează fericit surâde ochiul pineal sub ploaia măruntă bogată de verde primăvară așa cum mi-a scris botticelli el vine după mine teribil și năucitor teribilă este fascia de

a trăi să-i vezi pe ceilalți alergând spre o nevăzută țintă după ce toți profeții muriseră colindând pe aripa dreaptă nu după mult timp ei înșiși devenind ținta nu sunteți voi cei

sărmană românie ai fi vrut ca demonii să-și ceară iertare românia n-a fost polonia nici vorbă de solidaritate postmortem morții se uită la vecinii din pădurea roșie la chipul râzând al lui

Cel care stăpânind Cel care având toată puterea nu o va folosi și va învinge luminile și tot întunericul se va stinge veșnicia Pre El îl va urma dinafara dinapoia

ce forță poate dezvolta absurdul serviciilor de contraspionaj ale întunericului din moment ce bruce lee are o singură limită moartea eu sunt aici pe tot tărâmul de luptători shaolin dacă

insuficiența femeii de a-și satisface bărbatul neputința bărbatului de a-și urma orb kharma kamasutra kundalini zeița demonică a demonilor albi învăluind trupul cu un șal

în dureri m-a născut mama mea & durerile celorlalți prin nu știu ce întâmplare a lecturilor mele din vara anului 1987 au devenit personale în vara aceea am fost comparat cu diego armando

nu mai am puterea de a merge dincolo de pustiul astei vieți și totuși sunt mai puternic decât singurătățile anzilor purtat în spate de singurătatea condorului pe toți cei care mi-au

mă-ndrept spre școala în care mă deritualizez cei mai mulți mi se aseamănă până la ultima suflare îmbătrânesc pe o floare de măceș &pentru că nu-mi mai pasă de dorul de viață sunt

probabil ne așteaptă o catastrofă mai mare mă mai gândesc cum va fi aceasta ce formă va avea devierea pământului astfel încât totul să fie lin & omul sărac să nu simtă că morții lui nu mai

mă gîndesc la marile spirite când tânâr fiind le-am fost invitat la masă când subsori cu schopenhauer am aflat cine locuiește acolo aici sunt eu fratele lui anania și ti-am pregătit opt ore o

ca ieri a murit labiș niciun ecou fusesem avertizat că voi muri și eu numai să puteți să vă ridicați de pe covoarele gri am anticipat răspunsul cu o mie și una de întrebări pășesc pe străzile

mărturisesc eu scriu pentru soljenițîn pentru oasele înmiresmate cunună de foc pentru un miliard de condamnați la moarte pe viață pentru domnu buhuși care a trăit în cel mai întins palat din

mulți se-ntreabă cum de am credite bancare din moment ce aparțin unui neam ilustru a cărui lecție despre istorie este egală cu lecția despre anatomie a tânărului poet emil

mamă ești mai frumoasă decât o epopee spusă de g.dumezil am venit să ne revedem după șapte ani eu de cruntă singurătate tu & împreună cu ceilalți ca –ntr-un ritual antropomorfic evenimentele

orice patrie nu poate fi decât metafizică și ea se regăsește la intersecția de cărți ale morților egipteni mayași tibetani dezgropați în patria mea de cei

dragă sfinte apostole andrei cel dintâi chemat roagă-te pentru noi încep prin a-ți spune că românii trăiesc preeminescian aproape pașoptist revoluționar am privit la tv și pământul părea o

aibi grijă de mituri ca de viața ta mai mult decât de viața noastră printre straturile de pătlăgele mai mult verzi decât roșii de la casa rămasă în pământ ca un semn al epicii

nimeni nu poate aresta visul& nici moartea-n spirit nici tensiunea resorbită de îngerul fugar singurul care –ți poate da liniștea o tensiune cu mult mai mare se stinge în sac și

dintre toți profesorii mei cmi ar fi fost singurul căruia ar fi trebuit să i se organizeze funeralii naționale mai impozante chiar și decât ale lui kennedy însă n-a fost așa a fost doar

în genere marii duhovnici apar în conștiința celor care i-au cunoscut în momente exemplare îmi revine-mi minte o întâmplare bivolară cu alina alina avea gura mutată cam înspre

motto: ,,în închisoare fiind, condamnat la muncă silnică pe viață, redusă apoi la numai la 25 de ani de temniță, un martor, coleg de celulă cu poetul, întemeietor al

veșnic luminează adevărul chipul suferinței neamului din care nu prin voia & alegerea ta ai ales să te exprimi uneori din minut în minut să fii gata de moarte ca verisoara mea adi

încet- încet cuvintele barbare și stările de asediu mă părăsesc doar furia valurilor eveline izbindu-se de țărm potolește spiritul de ivoriu pentru cât timp însă imaginea albă a valului