Cătălin Al DOAMNEI

în fiecare zi mă pregateam să mor în fiecare clipă îngurgitam cupa de amar în fiecare încercare de îmblânzire cu sinele meu profund mă inundau mări aspre mă scufundam în vremuri

venise îngerul și eu îl imitam stîngaci să-mi piardă singurătățile celor zece mii de lucruri nu mai înțelegeam de ce a trebuit să câștig toate războaiele poate cu unul mai puțin pe vreme de

orice stază a șamanilor ar trebui să aducă liniștea muzicii și a florii de lotus dacă nu ai murit cum ți s-a pregătit odiseea după cernobîl invoci

ne obișnuiserăm cu resemnarea cum să-ți mai trăiești clipa altfel decât din cărți eroii mor colectiv aripile ți se topesc înainte de vreme nu astfel ți-au menit bătrânii zei târzii își

trecuseră și verile acelea pustii & misterioase ce păreau să nu se mai termine chipuri albăstrii ce nu-și mai găseau locul la granița dintre viață și moarte vara aceea nu a fost un joc

asemănarea dintre mine și tine napoleon di bounaparte cum ți se pronunța numele la școala de snobi este mult prea izbitoare pînă și coincidența din trecutul din viitor îți dă onorul nu

vis cu mb mi s-au cerut explicații & îmbunătățiri ale visului tre’ să fie iubită românia nimeni să nu se pregătească de moarte ci de nuntă din sânul durerii orfice orfeu nu s-a plâns

praful a fost este și a rămas blazonul neamului meu uneori nici atâta cât să vărs lacrimi fără șir aflând despre cei în care credeam că pot deveni oameni respectabili pentru care să plângă

el este aici și mă urmează fericit surâde ochiul pineal sub ploaia măruntă bogată de verde primăvară așa cum mi-a scris botticelli el vine după mine teribil și năucitor teribilă este fascia de

a trăi să-i vezi pe ceilalți alergând spre o nevăzută țintă după ce toți profeții muriseră colindând pe aripa dreaptă nu după mult timp ei înșiși devenind ținta nu sunteți voi cei

sărmană românie ai fi vrut ca demonii să-și ceară iertare românia n-a fost polonia nici vorbă de solidaritate postmortem morții se uită la vecinii din pădurea roșie la chipul râzând al lui

Cel care stăpânind Cel care având toată puterea nu o va folosi și va învinge luminile și tot întunericul se va stinge veșnicia Pre El îl va urma dinafara dinapoia

ce forță poate dezvolta absurdul serviciilor de contraspionaj ale întunericului din moment ce bruce lee are o singură limită moartea eu sunt aici pe tot tărâmul de luptători shaolin dacă

insuficiența femeii de a-și satisface bărbatul neputința bărbatului de a-și urma orb kharma kamasutra kundalini zeița demonică a demonilor albi învăluind trupul cu un șal

în dureri m-a născut mama mea & durerile celorlalți prin nu știu ce întâmplare a lecturilor mele din vara anului 1987 au devenit personale în vara aceea am fost comparat cu diego armando

nu mai am puterea de a merge dincolo de pustiul astei vieți și totuși sunt mai puternic decât singurătățile anzilor purtat în spate de singurătatea condorului pe toți cei care mi-au

mă-ndrept spre școala în care mă deritualizez cei mai mulți mi se aseamănă până la ultima suflare îmbătrânesc pe o floare de măceș &pentru că nu-mi mai pasă de dorul de viață sunt

probabil ne așteaptă o catastrofă mai mare mă mai gândesc cum va fi aceasta ce formă va avea devierea pământului astfel încât totul să fie lin & omul sărac să nu simtă că morții lui nu mai

mă gîndesc la marile spirite când tânâr fiind le-am fost invitat la masă când subsori cu schopenhauer am aflat cine locuiește acolo aici sunt eu fratele lui anania și ti-am pregătit opt ore o

ca ieri a murit labiș niciun ecou fusesem avertizat că voi muri și eu numai să puteți să vă ridicați de pe covoarele gri am anticipat răspunsul cu o mie și una de întrebări pășesc pe străzile

mărturisesc eu scriu pentru soljenițîn pentru oasele înmiresmate cunună de foc pentru un miliard de condamnați la moarte pe viață pentru domnu buhuși care a trăit în cel mai întins palat din

mulți se-ntreabă cum de am credite bancare din moment ce aparțin unui neam ilustru a cărui lecție despre istorie este egală cu lecția despre anatomie a tânărului poet emil

mamă ești mai frumoasă decât o epopee spusă de g.dumezil am venit să ne revedem după șapte ani eu de cruntă singurătate tu & împreună cu ceilalți ca –ntr-un ritual antropomorfic evenimentele

orice patrie nu poate fi decât metafizică și ea se regăsește la intersecția de cărți ale morților egipteni mayași tibetani dezgropați în patria mea de cei