katharsis & omul comun& annunaki

cum bizonul alb paște în liniștea preeriei mă paște tensiunea dintre două timpuri verbale viitorul din trecut mai mult ca perfectul fără să-i pese cine aruncă lassoul în jurul grumazului noduros al nodului gordian aviz amatorilor marele alexandru a murit înfruntând de unul singur fildeșul căruia buddha îi spunea acasă în nirvana în cea mai mare parte a vieții mele am spus ,,sunt katharctic’’ nicidecum altcumva pot muri lăsând lumea să se distreze ironic omul comun &omul prost din pricina căruia nicolae labiș a murit și jankelevich a râs cu lacrimi mă desfășor în stări alcătuite din lumină și neant pot contrazice orice filosof viu orice filosof adormit pe diamantele lui spinoza pe al cărui postulat al perfecțiunii mi-am clădit toate anotimpurile trăind în ele ca într-un marsupiu prietenul meu ben chiar se gândește cum să apară opera omnia dintr-un marsupiu annunaki el a fost singurul care a știut că niciun anotimp nu mi se potrivește cum nicio teorie de la nasa despre annunaki nu are suficienți bani pentru a demonstra eroismul de odinioară dragi annunaki