transsiberian expres

II ș-apoi ma tante d. nu era de ici de colo semăna cu greta garbo de la tinerețe pân’ la bătrânețe în transsiberian călătoria a decurs fără peripeții vara au urcat în tren și au coborât la minus 22 de grade tot vara ca să-și recunoască tăicuțul nenicul a terminat o canistră de vodcă tăicuțul însă foarte greu a acceptat că băiatul lui ăl mare s-a întors din românia rămas de la 1917 frații și surorile nici nu i se născuseră când el a primit primul bombardier pentru ca rusia să dispară sub zăpezile din taiga au vorbit ei ce-au vorbit ca basarabia cu prutul mai pe românește mai pe rusește după ce el s-a ridicat om plecând de la casa părintească din basarabia ajunsă revoluționar la capătul celălalt al siberiei la stația meteo de lângă cercul polar cu frații nenăscuți nu s-a putut înțelege decât prin semne vodca fierbinte le-a înghețat lacrimile ne-amintirii nu se re-cunoșteau nu s-au re-cunoscut atunci s-au văzut întâia oară la făcut pârtie prin sufletul încremenit în infinitul alb al siberianului get-beget să tot fi fost o butelcă de vreo cinzeci de kile reîntors acasă nenicul a mai băut una de bucurie alta de jale și-a înfiripat o grădină cu toți pomii din lume când s-apropia toamna și pomii erau cuprinși de belșug roadele le împărțea trecătorilor mirați de generozitatea unui popor de hoți înfometați și trădați de conducători mie îmi trimetea un soi de gutui aproape verzi bune de mâncat numai după ce un om necăjit pe care tatăl meu îl lua cu ziua la tăiat lemne clandestin cânta la acordeon fără să i se ceară de regulă prin februarie unchiul a plâns singur mult timp mai mult decât după ce s-a întors de pe front raportând că a ras de pe fața pământului două orașe că nemții nu vor trece de stalingrad și așa a fost lăsat la vatră să se bucure de sechele pentru tot restul vieții lui și al celor care l-au cunoscut când unchiul nicolae nu a mai vărsat nicio lacrimă prin zăpada siberiană ma tante d. uitase unde-și pusese cheile de la ușa veche cu broasca ruginită pe capac de sicriu era un obicei ciudat de familiar și acesta la ai mei majoritatea în viață fiind își cumpărau sicriul și-l lăsau în camera de curat la vedere să stea acolo să nu spună ceilalți că nu a fost careva nepregătit de plecare mătușa d. mi-a transmis un gând fără leac la ce-mi va fi trebuit să merg după nenicu până la capătul lumii și înapoi dacă azi nu mai pot coborî nicio scară nenicu așa a spus că e bine