ars poetica

orice curs despre istoria poemului nu poate fi decât somnambul precum o iubită medievală pe care ai uitat s-o seduci la miezul nopții poemul te trezește și –începe să a se căina cât i-a trebuit să ajungă până la tine la această oră este imposibil să mai fie pe aceeași lungime de undă cu tine & altcineva nu este exclus ca toți poeții lumii fix la 24.34 să doarmă pe jos pe o rogojină de apă fâl-fâl vine îngerul prin camera poetului brusc geroasa iarnă devine vara poeziei în care ne-am iubit sub clar de lună ascultând de foarte aproape pe câmpuri greierii cântecul lor fosforescent și neincetat păscutul și răsuflarea cailor de povară lăsați singuri de stăpân ca o amintire a libertății promiscue de aceea libertatea e cea mai grea povară a lumii de aceea există butada diurnă conformistă ,,leagă calul unde spune stăpânul ’’ care cal care stăpân care iarbă pasc poemul până la rădăcină rădăcinile poemului sunt rătăcirile poetului în această lume în zori de teamă ca poemul să nu plece se spune bona nocte muliere și atunci poemul luce labor est dulce magnum est