alzheimer pantheon (I)

istoria suferă de alzheimer adevărul artei este refren al nevăzutului îngălbenind frunzele cu lumina deasă a melancoliei fără ca durerea să poată fi deslușită pe drumul cărei nopți universul își vindecă rănile și se tânguie prin mii de sori întunecând drumul martirilor la zenit pe câmpiile eleusine memoria defrișează numai durerile trecutului și efortul de a-l înțelege învinge prezentul și-l umanizează ieșind din tranșee puținii localnici fără viață furată vorbesc despre eroism și mestecă orbit între două umbre cresc alte umbre cu umbra pe umbră călcând în prezent nu pot să-mi enumăr morții dintr-o complicitate morbidă față de neant îi popularizez numai victoriile desuete și caduce flutură în van eșarfa flegmatică a celui fără de țară țara lui epicul însângerat al unor povestiri înăbușite a căror hiperbolă este big bangul în cheie inversă și unică rareori epicul unei morți devine cer înstelat pentru trupul aproape sfârșit întinzându-și mâinile în drum spre nouăzeci de ani unchiul nicolae își căuta avionul ca pentru a decola în fiecare zi să-și îndeplinească sfânta misiune față de țară ștergea geamurile de la sufragerie ca pe parbriz când nu mai recunoștea pe nimeni dintre cei de față întreba ,,ce fel de avion este acesta’’ după care pasărea morții se apropia de toți zbughind-o de la etajul întâi la parter ori în garaj unde copilotul arma de zor tancul-mitralieră parașutele pentru a ateriza pe străzi în caz că vor trebui să plonjeze kamikadze istoria nu i-a uitat suferă numai de alzheimer priviți ridicolul decorațiilor confiscate de ruși și afirmația tendențioasă ,,aux grands hommes la patrie reconnaissante''