o profeție a lui petre țuțea

nu de alzheimer îl acuz pe cioran ci de luciferică ipocrizie n-a fost bolnav cu adevărat se prefăcea numai că uită pentru a ne uita cu adevărat mă cuprind frigurile auzind ecoul vocii lui g. liiceanu ,,acesta este pixul cu care emil cioran a semnat ultimele cărți’’ ,,ce sunt acelea cărți?’’ l-a întrebat emil cioran pe domnul liiceanu era un pix bicolor roșu și negru eram mult mai înțelept decât fiul risipitor pe atunci sângele lui mi se prelinge adânc în pământ umplând cerurile diametral îmi amintesc că un mare scriitor parizian mi-a spus într-o zi ,,înainte de a muri l-am văzut pe emil cioran intrând în biserica ortodoxă din paris s-a apropiat încet a privit în gol la sfânta treime ca și cum ar fi îngenuncheat apoi chiar a îngenuncheat bătea vântul și i-a împrăștiat părul’’ numele scriitorului l-am uitat nu și gestul lui cioran înainte de moarte și nici pixul bicolor pe care domnul g. l. mi l-a dăruit după ce s-a întors de la paris de la un fel de înmormântare printre străini “A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?”