Bianca Goean

Îmi decojeai diminețile ca pe o portocală, tăind încet fiecare felie, îmbătându-mă amar de culoare. Înainte, zilele începeau cu un aer albastru, tresărind cu zbaterea pleoapei dinspre noapte. Apoi

Ai observat cum uneori timpul se adună picătură cu picătură, cuvânt după cuvânt, ca și cum ai întoarce ușor o frunză în urma ploii, ți-ai strecura cu nesaț fața sub ea si ai prinde între buze

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 Câteva zile libere în vara aceasta ce se prelingea pe pereți ca un abur. Nimic planificat, primul concediu de

În mijlocul frazei, mâinile îi căzură pe tastatură. Ecranul deveni brusc alb. Aerul se împuținase, pielea îi era dintr-o dată prea strâmtă. Realiza că, la biroul din fața ei, Adriana vorbea la

Uneori aerul se subțiază atât de mult încât ai impresia că ar fi suficient să-ți întinzi mâinile și să plutesti. Inutil să mai închizi ochii, iremediabilul s-a produs. Prin sânge îți circulă acum

Mâinile noastre prind ambră în arcada învechită a gândului casa sub care am zidit luna răsărită stângaci din mare chiar în mijlocul pieptului tău hăituit de vânt crește rotund ca într-o șansonetă

Să-și regăsească între toate aceste cărți hârtiile pe care își scrisese visul. Mâna i se abate tăcut pe o copertă dragă uite citeam asta când m-ai sunat să-mi spui că vei avea un copil, pentru a

Exit. Către tăcerea asumată așa cum îți asumi aerul. Nervoasă din cauza tălpilor care scârțaie în spațiul îngust dintre puțin-mai-aproape și mâine. Te descoperi lacrimă într-o frunză ținută strâns

Intuiam în drumul acesta un ce nou, o răsturnare a anotimpurilor, o îmbrăcare a naturii în alte culori. Ce nu bănuiam însă era pancarda cu “Drum inchis” pe care aveam s-o găsesc în calea pe care