Bianca Goean

ce știu despre cea cu mâini deșirabile întortocheate păianjen de apă neveninos țesând umbre îndoielile se prind cu nod la capăt mai știu că poartă culori fistichii după cum aerul se curbează sau nu

dimineața își ascunde în palme ochi de spaimă asemenea vise nu le povestești niciodată le taci îmbrățișează-mă nici o adiere de vânt nu mai am pânze drumul se continuă de-aici pe jos undeva alb alb

În loc de subtitlu m-am cules astăzi din alge mai albastru vântul aiurând drumul de apă m-am rostogolit pe urmele coloșilor am cântat țipăt nu vei putea povesti niciodată explozia mimată a punctelor

uneori îmi așez astfel mâna peste gânduri nu te pot lăsa fără chei să îmi vorbești plimbându-te leneș prin clipa aceasta sărată alunecă pe brațul meu stâng dinspre tine am să deschid câteva cuvinte

despre seară gândurile se aștern limpede în nisip aerul e mai adânc într-o picătură de apă știi doar că tot de mare îți voi vorbi nimic despre sare poate o casă cu mansarda-n pini să mai crească

uite cât de lungă îmi este umbra astăzi s-au adunat copacii sub ea într-un amestec de aer încins cu sandale uneori te pierd cu spatele spre atâtea posibilități suntem doar o tendință uite cât de

îți aduci aminte firele acelea de iarbă crescând prin gleznele noastre încolăcindu-se lanțuri verde în cer noi sau pământul aveam doar o inimă ceva mai aproape de neîntâmplări aerul respira din ce în

vorbeam despre gleznele noastre astăzi norii au coborât pe pământ aveau urmele călcâiului meu drept mai drept ziua a început invers seara ne-am ridicat tăcuți dintre munți am început pietre

noaptea aceasta își închide toți oamenii în vise cu lacătul pus sau noi ne îngrămădim pe marginea întunericului ca la poarta unei închisori dincolo nimeni de vizitat nimeni să primească pachet

Vino puțin înapoia ploii. Așa, ridică frunzele din iarbă și crește-le rădăcini. Pentru flori va trebui să așteptăm o nouă primăvară. Știu, știu, ai încă picuri în priviri, verzi ca pământul în

Ziua a doua Ziua întâi Uneori zilele se revarsă asupra noastră în cascadă, aerul pare atunci mai lichid, ne ținem cu greu bătăile inimii în urma secundelor, învățăm parcă din nou să respirăm. Poate

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 Câteva zile libere în vara aceasta ce se prelingea pe pereți ca un abur. Nimic planificat, primul concediu de

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 In spatele usilor inchise 4 In spatele usilor inchise 5 Își strânge cu gesturi mecanice hârtiile de pe birou,

Un fel de preludiu Diminețile suna în țară, întotdeauna la timp pentru a-l prinde pe Stefan înainte de a pleca la grădiniță, și-i asculta toate visele visate și mai ales pe cele imaginate, râdea

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 In spatele usilor inchise 4 In spatele usilor inchise 5 In spatele usilor inchise 6 Se trezește încet, cu

Ziua a treia Drumul de întoarcere îmi apare întotdeauna ca o reflexie răsturnată, în ape, a venirii. Uite râul cum se albește în amintiri. În fața mașinii, ciuta care ne fixează, răsărită din munte,

Uneori aerul se subțiază atât de mult încât ai impresia că ar fi suficient să-ți întinzi mâinile și să plutesti. Inutil să mai închizi ochii, iremediabilul s-a produs. Prin sânge îți circulă acum