Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

Nici o poveste

- 6 - aici nu mai vin șoimii

1 min lectură·
Mediu
vorbeam despre gleznele noastre astăzi norii au coborât pe pământ aveau urmele călcâiului meu drept mai drept ziua a început invers seara ne-am ridicat tăcuți dintre munți am început pietre dăltuiam dimineața din abur aici nu mai vin șoimii spuneai aș fi putut să-ți șoptesc au chemări rostuite pe buzele mele aici șoimii vin răsărit nu te-am gândit între două căderi ale lunii noapte fără de cer te-am lăsat te-am lăsat iubindu-mă ziua s-a terminat undeva departe în timp ce dormeam între noi atâtea lumini 6 august 2005
033.230
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
88
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Bianca Goean. “Nici o poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-goean/jurnal/135643/nici-o-poveste

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ca o dumnezea esti in nasterea asta de lume altfel, toate altfel...pana si iubirea curaj pe tarm de noapte si zi...
0
\"Precum cercurile artistice din zile noastre, gnosticii considerau ca interventia creativa originala este semnul cuiva devenit viu din punct de vedere spiritual...Cine nu facea decat sa repete cuvintele invatatorului sau era considerat imatur. Episcopul ireneus se plange ca:\"fiecare, dintre ei produce zilnic cate ceva nou; caci nici unul dintre ei nu este considerat initiat(sau: \"matur\")daca nu da la iveala vreo uriasa plasmuire!\"...\"ei-gnosticii-sunt condamnati pentru ca descriu sentimente, pasiuni si inclinatii mentale omenesti...si atribuie Cuvantului divin lucrurile care se intampla fiintelor omenesti si toate trairile avute de ei insisi.\"
(citat din Evangheliile Gnostice_Elaine Pageles)
P.S.: Evident, as fi putut sa fac un comentariu mai inteligent, dar sunt lenesa:)))
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
Geea, nici nu stiu cum am fost in ziua aceea, uneori ma intreb daca a fost o astfel de zi... poate de aceea si este jurnal, spre a nu ma intreba mai tarziu... Iti multumesc,de fapt stii ca ai simtit atat de bine...

Carmen, nici nu mai iti pot spune cat ma bucura insotirea ta pe acest drum, de lenevie nu te banuiesc, cat ma intreb cum reusesti sa faci atat de multe asocieri... la mine cred ca stii ca toate trec atat de adanc... le simt intr-adevar ca pe nasteri. Multumesc de fapt.

drag,
0