Jurnale

mă strădui să-ți spun că mi se zbate concretul în tâmple și nici inele nu port pe deget pentru fiecare an cum se-ascund copacii în coajă cu palma întinsă dincolo de cărămizi aud pescărușii dar astăzi

BGBianca Goean

0

0

ia-mă cu tine îmi spuneai alunecă-mă-ncet pe canale cred că pregăteam amândoi obsesiv ieșirea în port cu umbrele și biciclete în buzunare pedalând o iubire ieșită din uz aș fi putut să-ți povestesc

BGBianca Goean

0

4

cineva știe că dincolo este întotdeauna o alegere fără de care trecerile ne-ar rămâne agățate de umeri un cuvânt în care să nu ne fie rușine o haină croită strâmb pe alt trup sau culorile rămase

BGBianca Goean

0

5

iarna mă aplec să adun picături de pe frunze tot mai des cad anotimpuri prin părțile astea după cum poveștile se aștern bob subțire pe colțul de lună uneori mă uit pe fereastră aștept poezia pentru a

BGBianca Goean

0

3

ce știu despre cea cu mâini deșirabile întortocheate păianjen de apă neveninos țesând umbre îndoielile se prind cu nod la capăt mai știu că poartă culori fistichii după cum aerul se curbează sau nu

BGBianca Goean

0

7

Un gând înapoia fiecărui fir de iarbă: verde. Cel mai bine să mă ascund ieșind la iveală... mă cauți numai în furtunile din care am plecat. Norul acela te apăsa atât de strâns chiar în locul de unde

BGBianca Goean

0

3

Por una cabeza todas las locuras su boca que besa borra la tristeza, calma la amargura. Por una cabeza si ella me olvida que importa perderme, mil veces la vida para que vivir... despre cum serios

BGBianca Goean

0

7

În loc de subtitlu m-am cules astăzi din alge mai albastru vântul aiurând drumul de apă m-am rostogolit pe urmele coloșilor am cântat țipăt nu vei putea povesti niciodată explozia mimată a punctelor

BGBianca Goean

0

0

noaptea aceasta își închide toți oamenii în vise cu lacătul pus sau noi ne îngrămădim pe marginea întunericului ca la poarta unei închisori dincolo nimeni de vizitat nimeni să primească pachet

BGBianca Goean

0

2

despre seară gândurile se aștern limpede în nisip aerul e mai adânc într-o picătură de apă știi doar că tot de mare îți voi vorbi nimic despre sare poate o casă cu mansarda-n pini să mai crească

BGBianca Goean

0

4

dacă ne-am întoarce pas cu pas prin iarbă s-ar naște copilăria răsucind o șuviță adormită privește-mă aici mi-au poposit corăbiile pe treptele acestea port în palmă egal sunt culoare și apă lasă-mă

BGBianca Goean

0

6

vorbeam despre gleznele noastre astăzi norii au coborât pe pământ aveau urmele călcâiului meu drept mai drept ziua a început invers seara ne-am ridicat tăcuți dintre munți am început pietre

BGBianca Goean

0

3

îți aduci aminte firele acelea de iarbă crescând prin gleznele noastre încolăcindu-se lanțuri verde în cer noi sau pământul aveam doar o inimă ceva mai aproape de neîntâmplări aerul respira din ce în

BGBianca Goean

0

2

uneori îmi așez astfel mâna peste gânduri nu te pot lăsa fără chei să îmi vorbești plimbându-te leneș prin clipa aceasta sărată alunecă pe brațul meu stâng dinspre tine am să deschid câteva cuvinte

BGBianca Goean

0

4

dimineața își ascunde în palme ochi de spaimă asemenea vise nu le povestești niciodată le taci îmbrățișează-mă nici o adiere de vânt nu mai am pânze drumul se continuă de-aici pe jos undeva alb alb

BGBianca Goean

0

6

am drumuri nestinse în tălpi jumătate de fir de nisip caută sens rodire uite nu mai folosesc visul pentru nașteri târzii nenumite stau adâncită în umbra firescului fără lumini fără oglinzi fără

BGBianca Goean

0

3

Se întorcea dinspre aripi spre punct orizontul diluat aveam și alte linii mă îndrăgostisem de el / știam până unde se întind firele de iarbă vara până în spic și-napoi asta numai dacă ești

BGBianca Goean

0

6

o după-amiază care se prelinge peste farfuria cu cireșe am uitat gustul nu mai pot alinia în zilele acestea diluate perspective cu capul în mâini peste marginea patului tresari undeva ard

BGBianca Goean

0

2

Îmi întorc palmele înspre pieptul tău. Nu am reușit astăzi să-mi conving deloc sângele să mă încălzească. Orizontul mi se prăvale peste respirație în salturi. Am mâini de ceață cu care încerc să adun

BGBianca Goean

0

2

And so it is just like you said it would be life goes easy on me most of the time and so it is the shorter story no love, no glory no hero in her sky Te-ai întrebat vreodată de unde a apărut

BGBianca Goean

0

5

Ziua a treia Drumul de întoarcere îmi apare întotdeauna ca o reflexie răsturnată, în ape, a venirii. Uite râul cum se albește în amintiri. În fața mașinii, ciuta care ne fixează, răsărită din munte,

BGBianca Goean

0

5

Ziua a doua Ziua întâi Uneori zilele se revarsă asupra noastră în cascadă, aerul pare atunci mai lichid, ne ținem cu greu bătăile inimii în urma secundelor, învățăm parcă din nou să respirăm. Poate

BGBianca Goean

0

6

M-am trezit cu obrazul umed, cu o senzație de apăsare pe piept, dimineața îmi urcase pe nesimțite în vene și acum îmi pătrundea în piele. Gâtul îmi este uscat și aspru, durerea din toți mușchii îmi

BGBianca Goean

0

2

Vino puțin înapoia ploii. Așa, ridică frunzele din iarbă și crește-le rădăcini. Pentru flori va trebui să așteptăm o nouă primăvară. Știu, știu, ai încă picuri în priviri, verzi ca pământul în

BGBianca Goean

0

5

Mâinile noastre prind ambră în arcada învechită a gândului casa sub care am zidit luna răsărită stângaci din mare chiar în mijlocul pieptului tău hăituit de vânt crește rotund ca într-o șansonetă

BGBianca Goean

0

5