Jurnal
Perspective de dor
și tot despre noi spuneam
1 min lectură·
Mediu
Se întorcea dinspre aripi spre punct orizontul diluat aveam și alte linii mă îndrăgostisem de el / știam până unde se întind firele de iarbă vara până în spic și-napoi
asta numai dacă ești cu-adevărat curios
aliniată la mersul plantelor pe deasupra zodiilor de apă nu am crezut niciodată luna s-o pot preface cu sens / apoi m-am trezit am scuturat toate marginile devenite de lemn ca și cum tabloul s-ar mai putea întoarce în pictor
nu mai aveam mâini de fapt culorile mă împrumutaseră în perspectivă îți făceam semn cu un arc de cerc / îți făceam semn peste buza de jos despre apusurile care mă goneau din spate
de unde începeai până unde amintirile prindeau capete clare de zile le țintuiau într-un nou calendar / descriam astfel un zbor complet dinspre noi înspre noi ca atunci când stai nemișcat
am să-ți povestesc despre noi când ești plecat
asta numai dacă ești cu-adevărat curios
aliniată la mersul plantelor pe deasupra zodiilor de apă nu am crezut niciodată luna s-o pot preface cu sens / apoi m-am trezit am scuturat toate marginile devenite de lemn ca și cum tabloul s-ar mai putea întoarce în pictor
nu mai aveam mâini de fapt culorile mă împrumutaseră în perspectivă îți făceam semn cu un arc de cerc / îți făceam semn peste buza de jos despre apusurile care mă goneau din spate
de unde începeai până unde amintirile prindeau capete clare de zile le țintuiau într-un nou calendar / descriam astfel un zbor complet dinspre noi înspre noi ca atunci când stai nemișcat
am să-ți povestesc despre noi când ești plecat
063880
0
orizontul lui (pictorului), trage dupa el tot ce atinge in zbateri de aripi incercand sa te smulga din culori imprastiind vara din spice. ti-e semnul curcubeu, tu ai devenit un curcubeu pe buza de jos a pictorului ce te-a abandonat intr-un tablou. acum este plecat in amintiri tintuite intr-un calendar prafuit de vreme. povestea sfarsita pentru el, va continua in zborul orizontului ce te poarta intre aripi curcubeu.
tu esti un curcubeu de culori in aceasta poezie. intamplarea face ca acum o luna am avut ocazia, probabil unica, de a vedea capatul unui curcubeu ce se pierdea in pamant la marginea unei paduri. viteza masinii ii era imprimata si lui. parca agatat de noi, incerca sa se smulga de pe pamant si sa se ridice intr-un zbor pierzandu-se in orizont.
am povestit intamplarea fiindca mi-am adus aminte de ea citind poezia ta. frumoase versuri am gasit aici.