Mainile noastre

Mâinile noastre prind ambră în arcada învechită a gândului
casa sub care am zidit luna răsărită stângaci din mare
chiar în mijlocul pieptului tău hăituit de vânt
crește rotund ca într-o șansonetă soptită

mâinile noastre arcuiesc sunete pline de aburi colorați
teatru pictat în adâncimea tăcerilor
nu avem forme dimensiunile sunt aleatorii
din spatele paravanului totul apare alb sau negru

mâinile noastre scaldă frânturi de tristeți în apele ochilor
modelăm impreună râuri în formă de pești
pentru izvoare din care pământul alungă un cer bidimensional
lipsit de reguli harul ne face inel alabastru de mir

mâinile noastre cunună iedera plină roșie de iarnă
alte dureri prind glas și nasc nervuri în frunze
silueta uitată a aripilor apasă căderi repetate alină-mă
Doamne prinde-Þi mâna în mâinile noastre