Fără simboluri

\"un cuvânt în care să nu ne fie rușine\"

\"undeva era o-ntrebare dar urăsc toate întrebările
poți oricând să greșești iar certitudinea nu se negociază\"

Dalba, tu la Amsterdam scrii despre ceea ce se poate trai Oriunde, in acelasi moment. Daca as fi scris eu acest poem, l-as fi scris la fel, fie ieri, fie azi. Fiindca ceea ce s-a intimplat intre ieri si azi se regaseste identic in ceea ce se intimpla in acest poem.
Si nimeni in afara mea nu a stiut acest adevar. Doar deformari.
Aici, lumea se intimpla. Dincolo Intrebatorul tace. fara lumini...

Ela

citesc aici despre viata-imponderabilitate, poate exista totusi, o zona a domeniului reversibilitatii din noi? ce ar putea apartine, acestei zone, care nu sunt masurabile, cuantificabile, care nu se supun experimentului, si care par a fi constiinta, afectul, inspiratia, fenomenele parapsihologice si energiile vitale cosmice?.. avem in noi si ceva nemuritor? sunt convinsa ca da, asa cum esti convinsa, uite, si tu.

drumul tau nu-i in afara
caile-s in tine insuti
iara ceru-ntreg se naste
dintr-o lacrima din plinsu-ti
Lucian Blaga

Linea

știi bine știi bine, scrii bine, scrii bine.
drag,

Chiar atunci când nu mai vorbești despre albastru, tocmai tu... Sapphire, totuși nu ai uitat că \"viața se-mparte-n minuni pe la coțuri de străzi\" într-un oraș fără lumini care totuși plutește. Culoarea închisă predomină și plutește pe apele canalelor din Amsterdam, dar florile sunt peste tot ca o mărturie a luminii care în cele din urmă învinge umbra tristeții. În colțul meu de stradă din orașul fără lumini am dat peste o minunată poezie scrisă de tine....

Ela, cu intrebarile nu ne putem impaca, si asta inseamna ca pana ce nu vom vedea la fiecare colt de strada minunile asteptand cu lumini aprinse, nici drumurile nu ne vor fi cu noroc. sau cu stea.
Nimic nu-i intamplator, cumva am facut o alegere. De data aceatsa ai ales versurile semnificative, nu pe cele de suflet, asa ca da, tind sa cred ca ai fi scris cam la fel :-)

Linea, sunt fascinata sa descopar in tine cititoarea ecourile versurilor mele. Da, suntem noi aceia nemuritori cei care nu putem fi supusi experimentelor. Iar drumurile pe care crezi ca o poti lua fara sa te uiti inapoi sunt mincionase, pentru ca sunt numai exterioare. Multumesc de semnul tau...

Carmen, nu stiu, e doar o pagina de jurnal, asa am simtit-o, a iesit in versuri, can\'t help it, am spus eu ca scriu numai cand altfel nu mai pot... dar sunt bune si telegramele, din pricina chestiei cu esenta.

Magdalena, tu stii sa intri cu totul in lumea mea. eu raman uimita si bucuroasa, si deseori fara cuvinte. Este inchis, nu-i asa, orasul acesta, si ma intrebam noaptea, cand totul este atat de risipitor luminat, parca de un fel de teama... ce s-ar intampla daca cineva ar stinge TOT? Oare nu cumva totul ar ramane suspendat?
Think.

Drag, Bianca