Mediu
îți aduci aminte firele acelea de iarbă crescând prin gleznele noastre
încolăcindu-se lanțuri
verde în cer
noi sau pământul aveam doar o inimă ceva mai aproape de neîntâmplări
aerul respira din ce în ce mai în sus
uneori vă voi spune munții nu se văd nu-i poți niciodată cunoaște
alteori drumul va fi doar timpul picurat la rădăcină
îți aduci aminte nu ne-am întâlnit
nu ne-am zâmbit
nici lacrimi
dormim înșerpuiți albastru de iarbă
pe același petic
de infinit
5 august 2005
![\"Image](\"http://i6.photobucket.com/albums/y215/happysapphire/nici5.jpg\")
încolăcindu-se lanțuri
verde în cer
noi sau pământul aveam doar o inimă ceva mai aproape de neîntâmplări
aerul respira din ce în ce mai în sus
uneori vă voi spune munții nu se văd nu-i poți niciodată cunoaște
alteori drumul va fi doar timpul picurat la rădăcină
îți aduci aminte nu ne-am întâlnit
nu ne-am zâmbit
nici lacrimi
dormim înșerpuiți albastru de iarbă
pe același petic
de infinit
5 august 2005
022971
0
desfasurata. Soarele-pe bolta.
Rivalitatea lor se dovedea
doar o aparenta: limita a Celui
ce, pastisandu-se pe sine insusi,
reduce infinitul cu o farama.
sau
At present, his tail had entireley
unfolded. And the Sun, up in the valut.
Their rivality was proving to be but
seeming: a limitation of He who,
while imitating His ownself, will oft
reduce the infinite by small bit.
Stefan Augustin Doinas, Paunul Albastru, traducerea Cristina Tataru)