Nici o poveste

m-am simtit in amientul meu :), in poezia aceasta a ta atat de personala, precum zici, te-am citit cu placere, nu imi place doar ideea de a \"naste\" \"amintirile\". considera ca e un moft al meu, dar poate ca nu e un moft, poate incerci sa regandesti expresia, vezi si tu...

Silvia, multumesc frumos, ai fost ca un ecou, nici eu nu eram prea multumita de ideea asta, desi culmea ca exact pe asta am \"simtit-o\". anyway, am schimbat, nu stiu inca daca mai fericit.
drag,

\"cine a mai auzit de copiii portocalii
hai mai bine să-ți arăt lumea pe dedesubt
dinspre alge spre cer
de mână cu plaja pierdută clădind o altă clepsidră\"
Sapphire,
Despre adancul de dincolo de nisip, al locuitorilor din submarinul ascuns intr-o picatura- jumatate roua, trei-nesferturi lacrima-(asta ca sa-ti fac pe plac si sa nu vorbim despre sare!), sau lumea de la marginea insulei
tuturor posibilitatilor, s-ar putea sa nu fie vorba decat in imaginatia mea- trezita la viata de delfinii bleu.
Despre copii colorati in oranj, s-ar putea sa fie vorba in cele mai frumoase din miturile omenirii, dar si in povestile cu poze cu trepte si vita de vie.:)
cu mare drag,
eu (am copii de toate culorile/ copii roz pentru zile negre/copii rosii pentru sarbatoarea liliacului/ dar mai ales, si mai ales, copii alb violet/udati de iarna infometata a lupilor/-fiecare cu numarul sau/din care v-as recomada sa retineti mai ales vocalele/ si mai am eu copii orange/scuipati de hours in glastra/pe urma pasilor omului verde/dinspre lucirea de cercuri /spre athanor.)

Carmen, nici nu stiu ce sa spun cum ai prins ce-i cu \"nimic despre sare\", ma gandeam ca... you should see my face now.
ca si cu acei copii portocalii... ar putea fi cele mai frumoase mituri sau ar putea fi... ceva foarte, foarte personal. Un mit personal, daca vrei :-) si delfinii bleu au aparut asa... din imaginatia... unui copil oranj poate :-)
Ma uit la acesti copii care iti alearga in preajma si... dar nimic despre sare...
cu mult, mult drag,