Cum să așteptăm
și ce vrei să crezi că toate acestea te așteaptă pe tine să ridici leneș de capătul așternutului să-ți așezi cafeaua pe masă pendulând între dimineață și cartea pe care o citești cu regularitate de
BGBianca GoeanO poveste ca toate poveștile
vezi e ca și cum am tăia drumul acesta în două și-am rămâne fiecare cu câte un capăt în mâini în fața noastră s-ar deșira infinitul cu aripi în zdrențe ar pieri încet visele neluminate, ascunse în
BGBianca GoeanAnotimp de ceață
Motto: și dacă ar exista suflete pereche, ar fi mult prea ciobite de la o vreme... o să mă recunoască îmi spun de parcă nu ne-am fi văzut niciodată cu pădurile ascunse prin râuri o să îmi prindă
BGBianca GoeanPuzzle în ploaie
hei hei cu gust de ceară fericirea ta astăzi așa m-am hotărât că-mi place frigul ce-i drept spune-mi nu-i așa că nu plouă prin pereții camerei noastre trec însă mașini pe sub uși se strecoară un
BGBianca GoeanColecționar
îmi spunea cineva că sunt o foarte ciudată colecționară și-mi râdea tăcut între palme îl țineam pe-atunci cât se poate de strâns aproape că-mi intraseră speranțele-n carne cu așchii și oase cu
BGBianca Goeanadăpost de brumă
BGBianca Goeanreinventez fără lumini
reinventează-ne îmi spui iar eu îți arăt toate culorile mele sunt negre numai bune de schiță șoptești ce ne vom face însă cu toată apa din mijlocul apelor noastre unde îmi voi odihni mâna caut firul
BGBianca Goeanteamă de prima ninsoare -2-
am visat în noaptea aceasta prima ninsoare dormisem și-atunci cu capul pe alb scheletică negură din noi cineva îmi spunea hai ieși la plimbare era un copil aerul se aduna stingher iar noi ne jucam
BGBianca Goeandin degetul mic
uite din pocnetul degetului mic promit să îți spun toate istoriile cu toate acestea vine și tu îmi spui rezistăm stăm zidiți în tranșee mă gândesc undeva am greșit proiectul ca să nu mai spun c-am
BGBianca Goeanteamă de prima ninsoare
teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă în pauza dintre două cuvinte verdele e culoarea în care podurile se rup de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid povestea se
BGBianca GoeanAnotimp al pânzei de păianjen
îmi plac serile acelea în care ușile se deschid singure dinspre înafara înspre-năuntru ca și cum drumul s-ar întoarce amintindu-și de noi îmi plac asfințiturile uitate de toamnă atât de simplu tu
BGBianca GoeanUmbrele pașilor...
BGBianca GoeanNeverland - mulaj în ghips
BGBianca GoeanRisipă de povești
și dacă m-aș oglindi pe tăcute coastă în chipul peste care îmi ridic în fiecare noapte fără de umbră aripi ciuntite de nașteri și dacă luminile nu s-ar mai ține de ochi ci ne-am trezi cu ele
BGBianca Goeanmai devreme vin decât must
era un drum în toată via aceea în care vinul creștea direct pe butuci o altoiseră bine din teamă de ape pe dealuri urcaseră în araci speranțe mai speriau creșterile neîntemeiate ale bobului cu roua
BGBianca GoeanPană de titlu
în mâna stânga ceasul ecran ciung de-o aripă cred că era imaginația oricum ne-am oprit la amintire în mâna dreaptă noi cu ce-am mai apucat dintr-o iarnă plină de găuri picura încet streașina casei ai
BGBianca GoeanPiata Norilor
Mă-nclin. De fapt, nu o fac niciodată pentru că pe-aici nu avem poduri dar așa, pentru apele răsfirate prin stânci am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare te-aș lăsa pe tine pe unde umblu eu de
BGBianca GoeanVedere articulată pe contur întinat
E un cerc. Sau poate o linie care a tins prea mult cuvintele au uși mai ales cu ochii urechile gura lipite stau prag caut întoarcerea cu degetele aici abis dincolo în spații de tăceri ceilalți E un
BGBianca GoeanGhemul peștelui de sârmă ghimpată
dinspre ce parte ar trebui să deșir să ajung un ghem complet călătoriile se scriu pe foi separate numai copiii mai găsesc sub pat câte o roată de pește ceva și-n pereți peșteri adânci cu gura
BGBianca Goeannu-mi vorbi despre mâine
prea multe nu mai sunt de făcut poate doar cerul rămas nelămurit într-o singură nuanță din poziția aceasta îmbrățișarea ne este inevitabilă câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată
BGBianca GoeanNici o poveste
uite cât de lungă îmi este umbra astăzi s-au adunat copacii sub ea într-un amestec de aer încins cu sandale uneori te pierd cu spatele spre atâtea posibilități suntem doar o tendință uite cât de
BGBianca GoeanTăceri cu capul pe brațe
între câte tăceri adormite cu capul pe brațe poți să-mi pictezi cuvinte să fie cuvinte zâmbind să fie cuvinte născute cu firul de dimineață culorile alege-le după cum trece luna nevăzută prin șirul
BGBianca GoeanDespre nelimitat
BGBianca GoeanAl treilea
Uneori timpul se apropie de noi pe șoptite târându-și spațiile făcute covrig se apleacă peste umerii noștri lipiți unul dintre noi se înfioară întotdeauna altul mai aproape ne-am putea împleti visele
BGBianca GoeanFără sunet
De la o vreme mi se întorc imaginile poate îmi tresar în palme pereți albi / apar multiplicate pentru fiecare zi îndesată cu iarbă de mare fără miros fără contur de atunci lucrez departe de camera
BGBianca GoeanTeatru în oglinzi
poate că ar trebui să stingem oglinzile femeia aceasta îmi este străină cineva ridică o piatră / nu cred c-ai să reușești să mă-ntrebi despre șirurile aleatorii de gesturi în care se închide fiecare
BGBianca GoeanPoveste cu tei
locuiesc între două siluete vecinii spun că ar fi surori printre frunzele tăinuind ale teiului crescut între două secunde într-o amiază plictisită dar vorbeam despre ele le privesc sorbindu-și prin
BGBianca GoeanTăinuind vara pe degete
poate că ar trebui să ne pictăm cu degetele trasee de memorie șirul nu se pierde întotdeauna înapoi am hohoti copilăria cu buzele negre de mure dar abia ne suim pe prima treaptă a verii mi-ai agăța o
BGBianca GoeanNe vom recunoaște
torn în grabă cuvinte în ceașca noastră de iunie dă-mi te rog o amintire pai îi voi face două capete unul de pasăre altul de apă te voi pune să alegi în fiecare seară cu mâinile la ochi adulmecând
BGBianca GoeanNașteri
Nu ne ceream dimineți se nășteau singure în zilele în care ne așteptam mai puțin ne ridicam mâinile fiecare aveam drumul gata stabilit mergeam pe deasupra pierdeam culori le târam după noi cadavre
BGBianca GoeanPoveștile Iuliei
înseamnă unde semințele s-au adunat într-un zmeu de ceară sau florile și-au țesut aripi din care tu poți să înveți litere pe degete oarecum două câte două sau poate astăzi ești mai frumoasă ca
BGBianca GoeanÎn absența noastră
Te-ai gândit că s-ar putea să nu mai fim niciodată de față când în sfârșit culorile s-ar așeza în hainele lor obișnuite ne-am așeza ca pe niște fotolii în căușul amintirilor netrăite încă ne-am
BGBianca GoeanArc de furtună
Ni se întoarce ploaia fulgere înapoi printre lacrimi chipurile ne respiră mai adânc un pământ către care cădem poate m-ai încălzi rupându-mi o ramură de castan poate aș alungi umbrele unei seri de
BGBianca GoeanMozaic
BGBianca GoeanCarusel
BGBianca GoeanPictură
BGBianca GoeanPăpădii
BGBianca GoeanScoici
BGBianca GoeanUrme pe ape
BGBianca GoeanPais del naranjo
Îmi decojeai diminețile ca pe o portocală, tăind încet fiecare felie, îmbătându-mă amar de culoare. Înainte, zilele începeau cu un aer albastru, tresărind cu zbaterea pleoapei dinspre noapte. Apoi
BGBianca Goean