Poezie
Nașteri
pierdem culori
1 min lectură·
Mediu
Nu ne ceream dimineți se nășteau singure în zilele în care ne așteptam mai puțin
ne ridicam mâinile fiecare aveam drumul gata stabilit mergeam pe deasupra
pierdeam culori le târam după noi cadavre instabile de amintiri punctate
în ridicare îmbrățișam chipuri străine iubiri alungite crescute în colțurile casei
și-apoi mi-ai prins depărtarea între degete ai descompus alb în albastru
ne-am întors copii în aceeași cochilie adăpost temporar mare fiziologic vorbind despre lacrimă
sau despre noi adormind aceleași orizonturi pânze de păianjen umflate de vânt
ne-au crescut viețile pe rând până când s-au atins locuiam aceleași uitări
să-ți aduc valuri cu care să spargi plaja întinsă pe vertical te întrebam în gând
ne iubim e cazul să revin la timpul prezent chiar să mi-l scriu undeva pe dedesubt
ne iubim nu-ți fie teamă de viitor nu te mai tot întreba când o să-mi scrii dintr-o mansardă
căptușită în coperți aproape solide suspendată peste casa pe care nu am apucat s-o zidim
proiectez mai ales poduri inutile ne iubim nu-ți fie teamă vom avea numai trecut
ne ridicam mâinile fiecare aveam drumul gata stabilit mergeam pe deasupra
pierdeam culori le târam după noi cadavre instabile de amintiri punctate
în ridicare îmbrățișam chipuri străine iubiri alungite crescute în colțurile casei
și-apoi mi-ai prins depărtarea între degete ai descompus alb în albastru
ne-am întors copii în aceeași cochilie adăpost temporar mare fiziologic vorbind despre lacrimă
sau despre noi adormind aceleași orizonturi pânze de păianjen umflate de vânt
ne-au crescut viețile pe rând până când s-au atins locuiam aceleași uitări
să-ți aduc valuri cu care să spargi plaja întinsă pe vertical te întrebam în gând
ne iubim e cazul să revin la timpul prezent chiar să mi-l scriu undeva pe dedesubt
ne iubim nu-ți fie teamă de viitor nu te mai tot întreba când o să-mi scrii dintr-o mansardă
căptușită în coperți aproape solide suspendată peste casa pe care nu am apucat s-o zidim
proiectez mai ales poduri inutile ne iubim nu-ți fie teamă vom avea numai trecut
043.232
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bianca Goean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Bianca Goean. “Nașteri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-goean/poezie/127834/nasteriComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMNMnastia muresan✓buna dimineata, iulia...era prea dimineata cand am citit prima data poemul tau, parea ca un semn de la mine ar putea tulbura linistea de aici. acum e deja ora primei cafele si pot sa-ti spun, fara sa deranjez pe cineva :) cat de mult mi-a placut ce-am citit. in \'bunul meu obicei\', nu fac analiza pe text, ma bazez doar pe perceptie si rezonanta...Se aude frumos in mine poezia ta, intr-un fel limpede si trist.
0
BGBuna dimineata, Maria, linistea nu se tulbura daca e liniste cu adevarat, nu? ;-) Iti multumesc mult de semnul tau aici, si de perceptia acestei poezii ca \"limpede si trist\"... da, cred ca asa s-a vrut scrisa. Nici nu-i nevoie de mai multe cuvinte, drag,
0
DATrecutul este intotdeauna ceeea ce ramane, de trecut ne amintim toti, prezentul este intotdeauna prea putin, iar viitorul nu il vom cunoaste niciodata.
Mi-a placut mult mai ales modul de a scrie ce mi s-a parut un pic ametior. Maturisesc ca mi-a luat ceva timp pana sa inteleg fiece cuvant in sine unde duce, fiece dram de cuvinte ce semnifica, unde se termina un gand, unde incepe altul... Fluenta asta m-a ametit un pic.
\"și-apoi mi-ai prins depărtarea între degete ai descompus alb în albastru / ne-am întors copii în aceeași cochilie adăpost temporar mare fiziologic vorbind despre lacrimă\" Imi aduci aminte de... frumusetea si naivitatea primelor zile in care realizezi ca esti indragosit... pentru ca apoi, in cel mai subtil mod sa realizezi uniunea: \"ne-au crescut viețile pe rând până când s-au atins locuiam aceleași uitări\". Aceasta este insa viziunea mea si iti mutlumesc pentru ca am avut prilejul sa creez o imagine pe baza teztului tau.
Mi-a placut mult mai ales modul de a scrie ce mi s-a parut un pic ametior. Maturisesc ca mi-a luat ceva timp pana sa inteleg fiece cuvant in sine unde duce, fiece dram de cuvinte ce semnifica, unde se termina un gand, unde incepe altul... Fluenta asta m-a ametit un pic.
\"și-apoi mi-ai prins depărtarea între degete ai descompus alb în albastru / ne-am întors copii în aceeași cochilie adăpost temporar mare fiziologic vorbind despre lacrimă\" Imi aduci aminte de... frumusetea si naivitatea primelor zile in care realizezi ca esti indragosit... pentru ca apoi, in cel mai subtil mod sa realizezi uniunea: \"ne-au crescut viețile pe rând până când s-au atins locuiam aceleași uitări\". Aceasta este insa viziunea mea si iti mutlumesc pentru ca am avut prilejul sa creez o imagine pe baza teztului tau.
0
BGDragos, trecutul poate uneori sa fie cea mai mare capcana, nu numai pentru ca te poti pierde acolo, ci mai ales, cred eu, pentru ca ni-l amintim, nu mai e ceva ce se intampla sau s-a intamplat, este ceva amintit, prin urmare supus vicierii. Iar unii oameni vor sa traiasca fara viitor... asta poate sa fie la fel de greu ca si traitul pe deasupra...
Senzatia aceea de ameteala era scontata... este un prezent care vine dintr-o data, urland ruperea de alte repere.
Despre viziunea ta nu iti pot spune decat... ca acolo am tintit, asa ca eu iti multumesc.
te mai astept,
Senzatia aceea de ameteala era scontata... este un prezent care vine dintr-o data, urland ruperea de alte repere.
Despre viziunea ta nu iti pot spune decat... ca acolo am tintit, asa ca eu iti multumesc.
te mai astept,
0