Doru Alexandru

Am adormit norii, cerul se-ascunde în haul încrustat cu stele parfum de buze, sărutându-mi ochii, mă imbie să-ți vin alaturi Bună seara, iubito! Somnoroși, între mine și tine, în aerul ce

Și n-a mai rămas - am oprit în urma sa anul și aroma pașilor săi de femeie A privit inapoi singură oară - fulgii imi povesteau viforul vânăt Noaptea striga... eu tăceam!

Ma las ei testament, spre a-mi modela flacarile dupa dorinta sa M-am aprins iar - Stinge-ma-va cu furia-i de fier... cel mai apropiat lac ar fi fost dulce binecuvantare M-as fi lasat cuprins

Spunea ca și-a închis ochii și a uitat cerul printre pântece - hăul l-a cuprins în căderea-i spre ea - Înnebunit, și-a pironit sinele în vârful cel mai de sus - sub sine Miroase a ploaie

Tu erai luna, eu pamantul - impreuna steaua de gheata Ma gandea sa ma-ntorc si sa uit freamat ascuns, razele tale Oriunde acasa - printre tine pierdut - iti spuneam mereu incruntat Asculta! Sunet de

Am să mă pierd Undeva între somn și aieve descopăr filamente din rochia ta - o șoapta caldă ce tremură mereu alături - îngerul păzitor Îți sărut șoaptele Ecoul pierdut al buzelor alinându-mi

când n-ai să mă mai chemi, voi fi ecoul spart... uite, s-a mai rupt o frază timpul s-a oprit, ielele au ieșit iar la vânătoare de tineri naivi și asta tocmai acum, când tu mi-ai adus aminte - e

fragment 5 & Trecusera nouasprezece ani de la prima sa plecare de pe Pamant. In cele trei calatorii ale navei sale intre Terra si stelele din Narilium reusise sa salveze cateva sute de mii de

fragment 4 & Realizase ca timpul nu avea sa il lase niciodata sa scape din ghearele sale. In reflexia sa euforica, Noe statea cu fata spre rasarit, privind spre scapararea din celalalt sine. Acolo

fragment 3 & - La revedere, Nio. Dumnezeu fie cu tine, iubitul meu. - La revedere, iubito. O ultima intersectare a privirilor, apoi Nio pleca pe usa ce ducea catre naveta de imbarcare. Toata

fragment 2 Vantul a incetat sa bata. Marea se schimba. Catargul dintre cele doua avamposturi s-a rupt. Ratacim pe cai aliniate de-a lungul stelelor, insa drumul nu pare a fi niciodata intreg. Se

fragment 1 & A venit si timpul potopului, iar Noe si-a strans fii si a urcat pe arca alaturi de toate vietuitoarele pamantului si de mii de alti oameni pe care el i-a considerat vrednici de a

Obosita se ridica de la masa, lasand creionul sa ii pice din mana. Parea deja prea mult pentru ziua aceea. De fapt se plictisise. Nu reusise deca sa umple doua pagini cu randuri ce nu aveau nici un

1. Vantul a incetat sa bata. Marea se schimba. Catargul dintre cele doua avamposturi s-a rupt. Ratacim pe cai aliniate de-a lungul unor stele, insa drumul nu pare a fi niciodata intreg. Se frange.

durerea părții întâi Ascuns după trunchiul gros al unui copac, de cealaltă parte a străzii, priveste tăcut gradina unei case. E singura ce nu are un gard înalt și impunător, permițând trecătorului

Trezit din somnu-i lin copilul plînge încruntat - blestemu-i rupt și lacrimi se coboară reci E-o rugăciune înălțată întru forme tupilate; ar vrea s-atingă cerul - șoapta palmei tale... Revin la

V Profetul I - II - III - IV Doua stele vor fi intre lumi, acel Surori ale Vantului, unul se va stinge in furia unui tiran pentru a renaste celalalt astru va darama un imperiu, pentru a domni Doua

iubito, de stelele mor, noi vom muri cu ele am făcut prea mult, nu-i așa? chiar și coaja asta de portocală - ce să mai spun tablourile arse... o foame nebună, de tine - dar ești doar un

La mijloc de ape tăciune-i aprins - e tulbure marea chiar de furtuna abia a-nceput printre noi - împreună, o lume de foc pe culme de trai - ce-am fost, acum pare albă cenușă... Un joc al șoaptelor

în versul acesta e-un vis păgân, iubito; visul în care rup totul în rame plumbuite doar ca să văd cum moare - perpetuă moarte sculptarea unei noi mese îmi va aduce moartea. draga mea, cu tine

(unei copile) pământul ardea când mă întorceam dinspre soare răsare, acasă... mă prinseseră norii din urmă și palmele-mi plângeau încordate printre fire de roșu, tunând cu furie... dăruisem un

I E timpul, Doamne Călăul, iată, în fața bufonilor se-arată, dezvelindu-și dinții știrbi și fața hâdă... râde! II \"Iată vine-un sol de pace cu-o năframă-n vârf de băț\" (zice

[link] Multumesc lui Sorin pentru poezie. Daca doreste sa o traduca, ii las acest privilegiu tot lui.