ultimul filament
când n-ai să mă mai chemi, voi fi ecoul spart... uite, s-a mai rupt o frază timpul s-a oprit, ielele au ieșit iar la vânătoare de tineri naivi și asta tocmai acum, când tu mi-ai adus aminte - e
Ridicati panzele. Vantul bate spre nord!
1. Vantul a incetat sa bata. Marea se schimba. Catargul dintre cele doua avamposturi s-a rupt. Ratacim pe cai aliniate de-a lungul unor stele, insa drumul nu pare a fi niciodata intreg. Se frange.
Călăilor mei
I E timpul, Doamne Călăul, iată, în fața bufonilor se-arată, dezvelindu-și dinții știrbi și fața hâdă... râde! II \"Iată vine-un sol de pace cu-o năframă-n vârf de băț\" (zice
The Rose
[link] Multumesc lui Sorin pentru poezie. Daca doreste sa o traduca, ii las acest privilegiu tot lui.
The Muse & The Singer
[link] e cântul pasilor tai de vină că urma ți-o port pășindu-ți sub umbră sfios am învățat să încetez a cutremura gânduri acum le aștern pe filamente de lumină îngerii de zapadă au cules
mi-e dor de acasă
singură, ora cinci din amiază în parc soarele râde de mine hainele s-au zgribulit de tot pe trupul ce se chiuie să le încălzească, încă copilul se joacă de-a gerul iar zâna zăpezii e lacul
căderea
niciodată nu a existat pământ ca el să se nască întotdeauna l-au amânat - \"Mai târziu, îngere, ce-i graba asta?\" spunea Creatorul însuși, bătându-l pe umăr el tăcea, aspirând
despre el
Parfumul ei rămăsese încă printre așternuturi pierdute în sine, iar eu mă prefăceam a o lua în brațe - ca și când n-ar fi fost acolo norii curgeau printre pleoape ninsoarea cu fulgi aleși
amar, în râzvrătire orb
m-am săturat de pași ritmați în versuri, doamnă de buchii șterse doar pentru-a rescrie-n gând, o nebunie sătul de cercul pietrelor ce cântă soare, eu mă retrag va las cununa vouă, stele ce-ați
în paharul cu vin
minune-i când un fir de lacrimă se scurge, neîntrebat de ce și mai ales... de unde a venit - și care\'i motivul și țelul său într-o privire udă supt care alt buchet de lacrimi - a
vizită în nori
Cât timp am urmat umbra liniștită a pașilor tăi am uitat de Dumnezeu, de Moarte, de Rai sau de Lume nu știu de ce păreau toate așa de frumoase - dar nu cred că am apucat să te
acelasi cuvant
seara asta ne intampina cu un fulg de cenusa amortit de doua inimi ce bat geaman in ceruri eu aici tu, acelasi prezent in care stelele mor - calatorim impreuna pe o aripa cu care am
niciodata adio
jocul de cuvinte ce ti-l daruiesc te va ajuta acum sa descoperi mai devreme ceea ce iti doresti - moartea e atat de aproape de prezenta noastra incat parfumul mucegait i l-am descoperit si
așteptând
Întrebat niciodată pe un tremur fior, pasul cerne în șoaptă gândul tremură-n zbor...
Trenurile
La revedere ție, oraș căruia drumul vieții mi-a dat să-mi fii atât de drag. La revedere ție, iubită căreia las o parte din dorurile mele spre străjuire cu dragostea noastră. Am pecetuit drumul! L-am
A treia lacrimă
A treia lacrimă pe stâga am chinuit o pană răzvrătită ce-a revărsat pe albe pagini mistic poemul pașilor de șoaptă
piulița și retoricul
retoric pe WeCeu: [mi se învârte mintea ca un șurub făcând o piruetă distribuindu-se egal în toate colțurile filetului unei piulițe] Dăcă aș spune despre el că e un poem, s-ar
Yume(me)
M-am trezit cu unghiile înfometate de sânge în brațele crunte ale furiei deșarte de mine! -Azi focurile ard fără să le mai pot stăpâni! Azi torturile ard sub focul unei morți edenice, sub pleoape
cuvinte la Eliad
Neatza lume!... Iată-mă acasă după o seara cum n-a mai fost până acum de când trec eu pe la voi pe la Eliad. Plec îmbărbătându-mă spre Eliad, spunându-mi… „Azi o sa fie altfel, daca nu… FAC SCANDAL!”
rime
D: vorbește-mi copile în rime de foc și stinge cuvinte cu roua din plete pe vârfuri să-mi umbli printre fulgii din joc zăpada s-o vânturi cu dulce suflare I: cânta-voi zilei de mâine cu
fii și cuvinte
în ochii tăi pierduți în noapte am ascuns ultimul filament de lumină te simt - goală în sânul tău te ascunzi - firul de trestie în bătăile furtunilor de cuvinte... pe marginea lacului troienit
asteapta-ma cand soarele
asteapta-ma cand soarele apune peste zi - am pasit impreuna peste treptele tacerii iar filele ingreunate ale timpului partas al mesei noastre le-am petrecut spre adormire... singurul cuvant
În curgul bradului...
Vă văd acolo pe scena secundă dictând chitarelor note căscate la lună, bufon pe ascuns Să țip? Mi-e gâtul crăpat de-atâta răcneala... Voi chiar n-auziți... De când s-a mutat cea scenă
de ce ai spus da?
Mă scol dimineață, mai beat decât mort... mai mort decât beat - serviciul m-așteaptă c-un șef ce tiran precum vechile pașe-i iar șunca pe el parcă-i porcu-n ajun... în weekend mă trec toți
