vizită în nori

Cât timp am urmat umbra liniștită a pașilor tăi am uitat de Dumnezeu, de Moarte, de Rai sau de Lume nu știu de ce păreau toate așa de frumoase - dar nu cred că am apucat să te întreb... * într-o zi ți-am spus totul pe nerăsuflate: în inima mării, iubito, găsi-mi-vei dorința-mi cea mai de preț și-ai știut că e timpul... îmbrătișați în paharul cu vin pe care nu îl puteam bea nici unul din noi, făra cealaltă jumătate, așetptând mă iubești, m-ai iubit, mă iubești... ți-am cunoscut lacul, pădurea - vino printre noi cei beți de trai noratec... mă cunoaște-n mine - omul ce eu... așa cum plămădit am fost de-o mamă pe lume \'ceastă așa cum prăpădi-mă-voi odată... și vii... și e minune... și norii se cutremură și cad... Cad... în sus desprind bucăți de vată arămie-ntrun apus cerul se frânge... ai venit și ardem amândoi într-unu-am renăscut și gânduri și ființă * și pleci, ți s-au topit aripile, e zor de ploaie iar cerul se cutremură în valuri curge spre stele - fărâme cad peste lumină aștept... rugând... să cadă porți de Rai, să nu mai pleci să se răcească Iadul, de n-ai să vii \'napoi, și-ai sa te-ntorci... o știu... 2006,01,08 :: 3:30 AM