cuvinte la Eliad

A doua oara la Eliad… Am oscilat intre a scrie aceasta proprie cronica sub forma unui reportaj, sau sub forma unui jurnal. Am ales, in final, forma de jurnal, pentru ca, pana la urma, va fi un jurnal al impresiilor mele legate de Eliad si de ce se intampla un grupul, pe care inca nu cred ca sunt indreptatit sa il consider al meu… Sunt inca tanar acolo si… mai am multe de invatat. Bun… Acum am sa incep sa povestesc lucurile care m-au impresionat… lucrurile care nu mi-au placut si asa mai departe, caci pana la urma, acesta este rolul micului meu… „jurnal”. Seara a inceput printr-un „one man show” sustinut de domnul Adrei Pavel [Sfinx], o incercare frumoasa de a pune in scena o multime din poeziile sale. Am deprina incredere ca ne-a captivat pe toti, eu unul stateam cu textul in mana si citeam versurile in acelasi timp in care Andrei recita. Cred ca multi dintre voi m-au vazut… am fost „omul cu luminile” azi. M-a impresionat curajul avut de acest om, sa faca acest lucru pentru prima data, in fata unui public atat de numeros cum a fost azi la Eliad. Felicitarile mele Sfinxule! Meriti mai mult! Am avut si un debut azi, cel al lui Lolly [Florentina Voicu], care ne-a citit doua dintre poeziile sale cu o voce atat de tremuranda incat i se putea citi emotia de la o posta. Marturisesc insa draga mea Lolli ca eu nu am avut curajul sa urc pe scena inca, si de aceea te admir nu numai pentru poeziile citite, ci si pentru curajul enorm pe care l-ai avut azi. Domnisoara Baladuta ne-a fost introdusa de Lupisor [Ioan Gabriel Pusca], care la randu-i ne-a incantat cu poezii ale sale. A urmat Pan, cu o scurta prezentare a site-ului Agonia.ro [Poezie.ro], dar si a comunitatii Agonia.ro. Stiu ca suntem criticati dragul meu Pan, dar nu cred ca ar trebui sa ne lasam atat de mult influentati de comentariile celor din afara. Da! Ar trebui sa luam in considerare comentariile asupra noastra pentru a ne imbunatatii stilul daca NOI consideram ca ceilalti au dreptate. Eu unul scriu numai pentru mine (cred ca am subliniat-o in cateva din textele mele) si nu prea ma las influentat de criticile din afara. La randul meu incerc sa nu critic pe ceilalti. Camelia Petre [Amelii], alaturi de sora sa, Maria Ionescu si alaturi de Oana Ditu, ambele actrite la teatrul Libelula (va rog frumos, daca am gresit sa ma corectati cat mai curand posibil, recunosc ca nu am retinut numele teatrului) ne-au incantat de doua ori in seara aceasta cu doua scenete ale lui Sache [Sorin Teodoriu]: „Medicina muncii” si „Sosete cu inimioare”, cea de-a doua fiind la o a doua auditie dupa cate am inteles. Pot spune ca in sinea mea am ras cu lacrimi, sunt doua texte absolut bestiale, si pentru asta laudele mele lui Sache dar si actorilor, fara de care nu era posibila aceasta seara. Aceleasi trei personaje, insa pe rand ne-au incantat tot in seara aceasta cu diferite poezii. Amelii a citit din Ana Blandiana (inca nu ma pot trezi din visul generat de vocea ta cand reciti, Amelii) iar un pic mai tarziu o poezie proprie – „Via de la tara”, Maria ne-a recitat o poezie a lui Caragiale – „Uite toanta de Marie” si o fabula a lui Victor Eftimiu – „Vrabia si soricelul”, iar Oana mi-a ramas intiparita in minte cu o poezie a Ninei Casian – „Printul Miorlau”, poezie ce mi-a adus aminte de vremea copilariei. Domnul Bogdan Gagu [inoni] a invitat in seara aceasta trupa de teatru Toma Caragiu a Universitatii Politehnica Bucuresti, al carui membru este, trupa ce ne-a interpretat o bucata din comedia „Ursul” al lui Cechov. Domnule Gagu, am ras cu lacrimi… ma chinuiam sa ma abtin pentru nu il bruia pe Sache; el a fost aproape tot timpul alaturi de mine avand camera de filmat in mana. Ar trebui si am sa imi cer scuze fata de Dora, pentru ca nu am ascultat-o in seara aceasta, dar pe ea o citesc cat se poate de des. Eram afara pregating poezia mea… Ar trebui sa mentionez si de poezia mea, nu? A fost citita de Maria, insa nu pot spune prea mult despre buchiile mele. A fost o poezie (nu am sa ii dau numele) pe care am refuzat cu vehementa sa o explic, si imi cer iertare, dar vreau sa ramana numai o parte din mine. Ei bine dupa aceasta s-a cam taiat firul. Eu maine am o zi plina si… trebuia sa ajung acasa. Va multumesc tuturor celor care m-ati incantat azi. Poate data viitoare imi fac curaj si citesc si eu in fata voastra. Azi am mai capatat un pic de experienta. La recitiri… la revederi si asa mai departe. Inca o data va multumesc. [Am sa im cer scuze daca textul meu este cam posac de data aceasta, insa am tinut sa il scriu in seara aceasta desi am o migrena groaznica. Pana data viitoare.]