amar, în râzvrătire orb

m-am săturat de pași ritmați în versuri, doamnă de buchii șterse doar pentru-a rescrie-n gând, o nebunie sătul de cercul pietrelor ce cântă soare, eu mă retrag va las cununa vouă, stele ce-ați aprins un cer supt ape eu am ales o urmă, un fir printre livezile de raze de lumină izvorul pentru setea ce m-a lovit pierzând cuvinte și m-am oprit aici - fără cerneală, pene, pergament sau har mi-s buzele pecetluite, doamnă, căci totul doare, totul! doare și harul de-a scobi! în pietrele ce cresc în vreme căci \'cesta-i cel ce mă blesteamă fără să-l port amar, în răzvrătire - orb, cui să mă dau? cui să mă las? mă las la poale de zeu frânt; va las cununa vouă...