Yume(me)

M-am trezit cu unghiile înfometate de sânge în brațele crunte ale furiei deșarte de mine! -Azi focurile ard fără să le mai pot stăpâni! Azi torturile ard sub focul unei morți edenice, sub pleoape ascunse de zâmbete pierdute în amar. Din beție te ridici, crezi în ceea ce vezi! În ceea ce simți cu o inverșunare potrivită zeilor, te zbați, sfâșii, speri din toată existența! -Numai inima bate, însă, doar pentru a se opri. -Dorurile sunt întotdeauna iluziile deșarte spre vis împlinit. Nimic mai mult; iar visele sunt doar simple imagini ale unor trăiri incomplete. -Rumoarea unei iluzii ascunde sub... draci... se pierde complet totul! Penele iau foc, aripile în formă de pagini ard! -Există un singur infinit și... -Efemer e întotdeauna ireal! -Am rămas numai eu și cu noi... Jur! Jur să mor! Să mă sting în palmele tale fragede întrupandu-mă iar și iar și iar, Yume(me)! Cele câteva bătăi în plus pe minut costă și sunt plătite cu o vârsta la care visele au murit de mult! 5.11.2005 [Nu credeam să te scriu vreodată...]