Cantec albastru
Am adormit norii, cerul se-ascunde în haul încrustat cu stele parfum de buze, sărutându-mi ochii, mă imbie să-ți vin alaturi Bună seara, iubito! Somnoroși, între mine și tine, în aerul ce
umbra
Și n-a mai rămas - am oprit în urma sa anul și aroma pașilor săi de femeie A privit inapoi singură oară - fulgii imi povesteau viforul vânăt Noaptea striga... eu tăceam!
Toamna frunzelor rosii
Ma las ei testament, spre a-mi modela flacarile dupa dorinta sa M-am aprins iar - Stinge-ma-va cu furia-i de fier... cel mai apropiat lac ar fi fost dulce binecuvantare M-as fi lasat cuprins
Larg închis
Spunea ca și-a închis ochii și a uitat cerul printre pântece - hăul l-a cuprins în căderea-i spre ea - Înnebunit, și-a pironit sinele în vârful cel mai de sus - sub sine Miroase a ploaie
Efemer
Tu erai luna, eu pamantul - impreuna steaua de gheata Ma gandea sa ma-ntorc si sa uit freamat ascuns, razele tale Oriunde acasa - printre tine pierdut - iti spuneam mereu incruntat Asculta! Sunet de
Delirul
Am să mă pierd Undeva între somn și aieve descopăr filamente din rochia ta - o șoapta caldă ce tremură mereu alături - îngerul păzitor Îți sărut șoaptele Ecoul pierdut al buzelor alinându-mi
șoapta palmei tale...
Trezit din somnu-i lin copilul plînge încruntat - blestemu-i rupt și lacrimi se coboară reci E-o rugăciune înălțată întru forme tupilate; ar vrea s-atingă cerul - șoapta palmei tale... Revin la
Îmi doresc o fereastră muta
alături de-un nume de crin
iubito, de stelele mor, noi vom muri cu ele am făcut prea mult, nu-i așa? chiar și coaja asta de portocală - ce să mai spun tablourile arse... o foame nebună, de tine - dar ești doar un
Floare de jar sau Lacrimă de foc
La mijloc de ape tăciune-i aprins - e tulbure marea chiar de furtuna abia a-nceput printre noi - împreună, o lume de foc pe culme de trai - ce-am fost, acum pare albă cenușă... Un joc al șoaptelor
Versul acesta (sau Am învățat să plâng)
în versul acesta e-un vis păgân, iubito; visul în care rup totul în rame plumbuite doar ca să văd cum moare - perpetuă moarte sculptarea unei noi mese îmi va aduce moartea. draga mea, cu tine
La poalele copilului cer
(unei copile) pământul ardea când mă întorceam dinspre soare răsare, acasă... mă prinseseră norii din urmă și palmele-mi plângeau încordate printre fire de roșu, tunând cu furie... dăruisem un
căutatorul în stele
a găsit o clipă în programul său de cules stele a dat timpul două minute înapoi și a început să scrie petale de iasomie curgeau din mâinile sale pe o pânză murdară gândurile se prefăceau ca au
Rămas bun
a mai rămas doar o clipă, uite, firul acela de plumb aproape că mi-a sărutat pieptul - câtă pasiune și voință poate avea pentru ceea ce face el... a mai rămas doar o clipă, te
de bătrânețe...
Bătrânul stă, privind cu suflet gânditor, bătrâna în ceas de seară, ceaiul pregătește un crai din răsărit, pe cal măiastru sau vitejii dintr-un război apus... s-au ghemuit copiii-n pat lângă
ultima
Ultima noapte plouă vopsele amare peste pânzele grele mirosul de fum se scurge cleios printre pleoapele stinse un ultim sărut pe mâini obosite cu buze lasate-n uleiul uscat pe pânze ce-au curs
A doua masa
Am aprins lumanarile albastre la auzul pasilor soaptelor tale prin pene. ai ajuns la timp, dorule drag - de fapt timpul s-a hotarat sa ramana in urma, s-astepte... Imbratisati, alaturi de
capacul de la borcanul cu peltea
Ai urcat până la capătul ferestrei ascunse de sus, mi-ai cules, cu grijă, Steaua Polară. Îmbătându-mă cu lumina ei, într-o noapte dăruitu-mi-ai copilul din mine încă o dată! M-ai făcut să plec cu
am căzut amândoi
Am fost... n-am să mă mai întorc Frunzele doar mai vorbesc lumii Am învins iar! M-am învins pe mine! Niciodată între noi! Niciodată iubitul adevăratul iubit sculptat adânc între pagini
A venit...
tremură rodul peniței pe coji scrijelite... mizer a venit... toamna! o aripă pierdută pe ramura unui castan despletit... rătăcit... ultima notă a unei femei corzi lăcrimând în urma unei
s-a rupt rindeaua
tâmplarul zace \'ncovoiat de veacuri timpul moare
nașterea
M-am născut la poale de mare, la piciorul unei stănci ce se răsfrânge-n azur amenințând zeii cu trupul ei de fiară în pragul morții... Dupa nașterea mea, stânca s-a frânt dispărând în
Avionul
Azi vreau să fiu avion \"Avion cu motor... Ia-mă și pe mine-n zbor...\" Și să mă prăbușesc cu tine peste țara tuturor promisiunilor - ROMÂNIA frațiolor, la ce vă gândeați? Păi porcul Românesc
de tine
Pășești domol, rătăcind cuvinte violet; Cobori din vise venite dintr-alte tărâmuri, Porți soarele în priviri și în plete Și semeni lui radiezi, împrăștiind lumină printre suflete. Fiece
