Floare de jar sau Lacrimă de foc

La mijloc de ape tăciune-i aprins -
e tulbure marea chiar de furtuna
abia a-nceput printre noi - împreună,
o lume de foc pe culme de trai -
ce-am fost, acum pare albă cenușă...

Un joc al șoaptelor într-un cufăr închis,
ferecat de-un blestem de noi făurit -
Doamne, azi am cucerit până și Iadul!
de ce nu pot, însă, lumea s-o am
la picioarele ei, cu-o floare de jar!?

Hai soare, răsai, și du-mă la nouri
în lacrimi de foc, să ard odată cu cerul -
cufundat între ape sunt atât de pierdut -
cu aripe deschise mă arunc între valuri
și dorul mi-l strig cu glasul urlând

Dragoste rupe-ți din mine, dragoste!
în pieptul acesta arde o rugă înscrisă
pe-o lacrimă de foc - floare de jar
Departe si stele și îngeri și ceruri
departe de tine doar lacrime sunt -
restu-i furtună între sori nenăscuți

din muzica M.G.