Poezie
Poveste cu tei
Poemul meu de Sânziene... pentru tine
1 min lectură·
Mediu
locuiesc între două siluete vecinii spun că ar fi surori
printre frunzele tăinuind ale teiului crescut între două secunde într-o amiază plictisită dar vorbeam despre ele
le privesc sorbindu-și prin inele de fum imagini în mișcare decorate în zâmbete agățate pe buza paharului
faldurile mânecilor se ating pe deasupra hărților adunate pe masă sunt amintirile noastre
le-am surprins într-o duminică vorbind despre ploaia noastră de sânziene de acum doi ani
tu erai linia mai albă către mări cu răsărituri înalte eu traseu dificil nerecomandat iarna eu mai albă dar cerc
silueta subțire îți ținea un sărut pe degetul arătător se prefăcea în albastru
lumina se împleticește pe fețele lor prelungi le lipsește ceva și abia acum prind în palme
mirosul tău în toate nopțile rămase pe loc cu fereastra deschisă aș putea să le strig
să le trimit o scrisoare ceva prin iarbă sunteți atât de singure v-am uitat numele vostru nu mai are nici umbră
în seara aceasta mă mut te iau de mână sărim pe fereastră în urma noastră tristețea pe-un scaun,
întâmplarea cu umărul sprijinit de-o ramură
împletesc aripi din visele altora... în definitiv, eu cred că sunt doar prietene
printre frunzele tăinuind ale teiului crescut între două secunde într-o amiază plictisită dar vorbeam despre ele
le privesc sorbindu-și prin inele de fum imagini în mișcare decorate în zâmbete agățate pe buza paharului
faldurile mânecilor se ating pe deasupra hărților adunate pe masă sunt amintirile noastre
le-am surprins într-o duminică vorbind despre ploaia noastră de sânziene de acum doi ani
tu erai linia mai albă către mări cu răsărituri înalte eu traseu dificil nerecomandat iarna eu mai albă dar cerc
silueta subțire îți ținea un sărut pe degetul arătător se prefăcea în albastru
lumina se împleticește pe fețele lor prelungi le lipsește ceva și abia acum prind în palme
mirosul tău în toate nopțile rămase pe loc cu fereastra deschisă aș putea să le strig
să le trimit o scrisoare ceva prin iarbă sunteți atât de singure v-am uitat numele vostru nu mai are nici umbră
în seara aceasta mă mut te iau de mână sărim pe fereastră în urma noastră tristețea pe-un scaun,
întâmplarea cu umărul sprijinit de-o ramură
împletesc aripi din visele altora... în definitiv, eu cred că sunt doar prietene
094.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bianca Goean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Bianca Goean. “Poveste cu tei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-goean/poezie/128720/poveste-cu-teiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DSDSDana Stanescu✓am venit sa miros teii . ma bucur ca tristetea a ramas undeva pe un scaun, singura si urata asa cum merita:). frumos si sensibil , asa cum sunt toate textele tale
0
EȚ
Da-da, Bursucel cam are dreptate! :-) In plus, cu noptile astea de sinziene multe lucruri se pot intimpla! Doar se deschide cerul! :-)
Mie mi-a placut, peste toate, asta: \"tu erai linia mai albă către mări cu răsărituri înalte eu traseu dificil nerecomandat iarna\" - e o definitie aici care scoate iarna din calcul si, uite inca o confirmare de ce... I\'m still a summer fan! :-)
Frumoasa ploaie de sinziene, Bianca!
Mie mi-a placut, peste toate, asta: \"tu erai linia mai albă către mări cu răsărituri înalte eu traseu dificil nerecomandat iarna\" - e o definitie aici care scoate iarna din calcul si, uite inca o confirmare de ce... I\'m still a summer fan! :-)
Frumoasa ploaie de sinziene, Bianca!
0
BGDana, ai grija sa nu te lasi atrasa de tei, de cele doua, cumva vraja se poate rupe, multumesc de cuvinte, stiu ca esti aici, drag.
Eddie, cine s-ar mai putea gandi la iarna acum? poate doar tristetea, sau cine stie, intamplarea, jucandu-ne pe degete destinele si surasul, atunci cand nu suntem atenti si nu zarim la timp fereastra! Da, nu-i asa ca a fost o ploaie ca nicioadata? ;-) Multumesc, drag,
Eddie, cine s-ar mai putea gandi la iarna acum? poate doar tristetea, sau cine stie, intamplarea, jucandu-ne pe degete destinele si surasul, atunci cand nu suntem atenti si nu zarim la timp fereastra! Da, nu-i asa ca a fost o ploaie ca nicioadata? ;-) Multumesc, drag,
0
EL\"în seara aceasta mă mut te iau de mână sărim pe fereastră în urma noastră tristețea pe-un scaun,
întâmplarea cu umărul sprijinit de-o ramură
împletesc aripi din visele altora... în definitiv, eu cred că sunt doar prietene\"
Doar doua prietene, ea alba ca floarea de tei, usor galbui pe-alocuri de suflet; ea, cealalta, usor amarui-ciel ca si cum i-au lasat ploile grindina in farfurie. Si se sfatuira ele, ielele, ce sa le mai sorteasca in definitv, Marii vorbeasca....
Teiule, teiutule, lasa-mi ploaia, dragutule...
Frumos in poveste, mai da marii de veste.
Ela
întâmplarea cu umărul sprijinit de-o ramură
împletesc aripi din visele altora... în definitiv, eu cred că sunt doar prietene\"
Doar doua prietene, ea alba ca floarea de tei, usor galbui pe-alocuri de suflet; ea, cealalta, usor amarui-ciel ca si cum i-au lasat ploile grindina in farfurie. Si se sfatuira ele, ielele, ce sa le mai sorteasca in definitv, Marii vorbeasca....
Teiule, teiutule, lasa-mi ploaia, dragutule...
Frumos in poveste, mai da marii de veste.
Ela
0
BGpoveste de veste, cateodata poem, asa dau marii de stire, Ela! ;-) Da, zambesc, mi-ai talmacit si ras- un pic povestea, m-ai si prins cu farmece, ca pe-aici nu-i poem, ci poveste (ei, na, ca de data asta nu s-a mai luat nimeni de mine, si-ar fi fost meritat) ;-)... ce sa mai spun eu? zambet si la buna citire, Ela
0
FBai incalcat regula jocului dupa punctele de suspensie din subtitlu - foarte urat din partea ta, dar frumos, as adauga caragiales asa. :)
frumos poem de dragoste. mi/a placut ca povestea ta e cu tei, initial gandint ca e cam greu sa impaci florile de tei si simbolistica lor cu dionisiacul ielelor, dar uite ca se poate. tertul inclus sau dragostea, nu?
frumos poem de dragoste. mi/a placut ca povestea ta e cu tei, initial gandint ca e cam greu sa impaci florile de tei si simbolistica lor cu dionisiacul ielelor, dar uite ca se poate. tertul inclus sau dragostea, nu?
0
BGFlorin, well, regulile... u know... tocmai in noaptea aceea, tu ce spui? ei, da, la numar ies, nu? tristetea, intamplarea si dragostea... dar nu neaparat in ordinea aceasta... le-am despartit, uite si tu ce-am putut sa le fac! Lasand gluma la o parte, mie mi-e tare draga povestea aceasta, si tare ma bucur ca te-ai oprit si-ai lasat si semn de sanziana ;-)
0
LMfrumos mi-a ajuns la suflet povestea asta cu tei.
are ceva din aerul noptilor atunci cand umbrele fac vraji.
placuta lectura, ca de obicei
are ceva din aerul noptilor atunci cand umbrele fac vraji.
placuta lectura, ca de obicei
0
BGVraji si teseau siluetele acelea, Thais, aplecarea lor peste hartile sufletelor noastre niciodata fara umbre... Multumesc de apreciere...
0