nu-mi vorbi despre mâine

pe-același scenariu în sepia
mișcate cuvintele
mai bine așa nu vom mai ști ce să spunem
când ne va veni rândul
să trecem de umbrele noastre

salut iesirea din greva alba, a pescarusilor?:)

greu cu umbrele astea care inceraca sa schimbe cerul-redimensionad lumea: umbra gogvaiv a luminii,
umbrele noptilor magice, umbra ingerului in rugaciune...
:)-\"ai vazut vreodata in noaptea de an nou, la ora 12, cum umbra iti trece pe sub tine? nu stiu ce se intampla sau dc sunt si alte nopti din an cand se intampla asta, dar atunci umbra se schimba dintr-o parte in alta... de-aici m-am gandit cum ar fi sa pasim peste umbre si ele sa ramana pur si simplu dincolo... sau noi sa fim dincolo?!\"- spuneaun om drag, drag, mie.
iti amintesti de Kusturitza cu pisicile lui albe si negre, de jocul frunzelor de verzi in gradina cu smochini?

când ne va veni rândul, să trecem de umbrele noastre, sa dea Dumnezeu sa avem un scenariu de sepia, plin de cuvinte chei-potrivite in deschiderea vamilor.

Bianca,
M-am intors, pt. ca am uitat sa-ti spun ceva:
\"Pana la urma ca sa se poata acoperi de un rasarit
Ar trebui ca cerul sa fie la fel de pur ca si noaptea.\"*
(Elurad-Juan Miro)
\"din poziția aceasta îmbrățișarea ne este inevitabilă
câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată prinsă
pe-același scenariu în sepia\"
cat despre-netrucata \"imagine trucata\", iata ce spunea Miro:
\"Cuvantul dragoste nu apare in lucrarile mele pentru ca este o imagine abstracta. Dar cuvantul \"indragostiti\", da, Indragostitii sunt forme care lupta, care se sfasie unul pe altul\".
Evident, se poate sa ma insel, insel sau sa fiu inselata: \"nu-mi vorbi despre mâine\", lasa-ma sa-ti mai spun inca o data, cat de mult mi-a placut poezia ta.
Cu drag,eu

Carmen, primit salutul de pe stanci unde candva cuibareau pescarusii.
Umbra. Ce pot sa spun? Mi-ai facut-o. Da, trebuie cumva sa trecem peste, si atunci sa ne vedem. tiparele se misca mereu, daca vrei neaparat sa folosesti un tipar. Iar despre sentimentul ca nu au mai ramas prea multe in afara de doi si-o nedefinire a cerului... cine spunea ceva despre dragoste?
Nici eu nu stiu cum sa iti spun ca iti multumesc de venirea si revenirea ta. Am plecat luand cu mine miro-oglinda.
Bianca

Fotografie, \"în sepia\", a cuvintelor iluzorii, poem imagistic, developând prezentul, întodeauna, mâine-le nu mai are vreun sens, cât timp se transpune pe o aceeași peliculă ideatică și trăibilă într-un perpetuu azi, de o singură nuanță.

Remarc planul central în acest cadru de suflet:

\"câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată prinsă
pe-același scenariu în sepia
mișcate cuvintele...\"

Bun revenit în fotografia de azi.

Ela

E o senzatie dusa spre un maximum al trairii cand ne vine randul sa trecem de umbrele proprii ca si cum ne-am depasit rosturile. Dovada e si versul initial, unde oprind timpul, lasand tabloul in nemiscare, nu ne ramane decat sa ne unim sufletele intr-o imbratisare. E bine sa te citesc.

Subiectiva- si,cu drag de umbre cum sunt, m-am intors:). In primul rand, sa-ti cer scuze- tu nu ai spus nimic despre indragostiti, dar cerul-adica ceea ce trece dicolo de linia valuroasa a marii, se poate schimba prin iubire, yin este opusul lui yang, de unde si cantecul de inima albastra: la vie en rose.:))) Sa nu uit, iata ce spune Jean Chevalier, in dictionarul simbolurilor: \"analiza junghiana califica drept umbra tot ceea ce subiectul refuza sa recunoasca sau sa admita si care totusi, i se impune mereu, de pilda trasaturile de caracter inferioare sau tendintele incompatibile.\" Hai, deci, sa sarim, ACUM si AICI peste umbre, si sa respundem cu curcubeului cu lacrimi de fericire.Cu drag,c.

Ufff, stii?, cred ca am o problema.:))) Dar... daca, tot a fost sa gresesc si sa-mi descopar la timp gresala, ti-am adus un cadou. L-am primit saptamna trecuta de la Pasadia, care are si el o poezie foare frumoasa despre umbra, ti-l daruiesc, doar nu degeaba se spune: \"dar din dar se face rai. Hai sa schimbam cerul. Fieacre poate sa inceapa cu sine, a spus cineva...nu-mi amintesc, acum, cine.

Umbra mea

Ce mi te guturi, umbra, la picioare?
Te stiu de mult ca esti cateaua mea
Si ma urmezi cand soarele rasare,
Iar cand asfinte,de ma duc spre el,
Tu te taresti lungita tot asa,
Nu stiu cu care scop, cu care tel.

Doar in amiaza cand e mai dogoare
Te-aduni, te rasucesti in juru-mi ghem.
De ce te temi asa cumplit de soare
Ca de-un grozav dusman de neinvins?
Apoi dispari chiar daca eu te chem,
Cand valuri de-ntuneric negre-au nins.

Si nu-mi raspunzi tu mie niciodata
In bezna noptii dure cand te stingi!
Sunt singur, ca o insula uitata
Pe-o mare sub un cer intunecos
Batandu-se, sub vant etern si-n frig,
Ca valul mohorat si manios.

(Elegii, 1979) De Mihai Beniuc
IERTARE ca am inceput sa infulec vocalele tale:))). Cu drag,

cel mai urat intertext pe care l-am citit in ultima vreme.
lipseste atat ideea cat si putinul care ar trebui sa lege sirul asta de expresii.

Ela, iluzoriu este cuvantul de ordine, si maine depinde intotdeauna dinspre ce parte il privesti. Pana la urma m-am pacalit, sunt mai multe nuante... Iti multumesc, Ela, de regasire.

Adina, tu stii sa citesti si pe deasupra, am senzatia ca ai trait pe undeva si tu noaptea aceea. Hm, ce sa mai vorbim despre relativitate ;-) pana la urma ramane un doi, si nedefinita nemiscare. E bine sa te am aici.

Carmen! Despre dragoste se vorbeste pana la urma mereu, caci ea este singura care ramane, nu? Prin urmare, nu aveai pentru ce sa iti ceri scuze, insa darul tau e primit cu zambet pe buze.
Da, este unul din sensurile umbrei, asa cum l-am dorit aici. Celalalt este mai departe, si are legatura cu ceea ce ramane cand nimic nu mai este.
Superb darul tau, inca o data, iti multumesc! Am inceput la schimbare, lucrez, lucrez, nu spun cu ce unelte...

Unule, daca nu ne-am \"cunoaste\", mai mai ca m-ai baga la idei. Oops, de fapt, cui ii lipsesc ideile aici, Claudiu? Ei, uneori depinde si cu ce vine cititorul de-acasa. Cum spuneam candva, te astept si in varianta tiparita, dar nu ca si critic :-))

Drag si cu multumiri, Bianca.