jurnal apocrif 5

ai fost obișnuit pământule cândva să ne îngropi de tineri în cerul tău adânc un Hades al luminii să ne dărui să întrerupi durerea celor ce-n viață plâng și de aceea poate se-ntâmplă uneori să uiți că vrem sub soare să mai stăm în cerul de aici să fim corăbii și să ne fii minunea celui mai dulce țărm deasupra ta mai lasă-ne un timp oricum venind ne ești la fel de sfânt ori naște-ne c-un secol înainte bătrâni satui de zbor și delirând